Am trăit s-o văd și pe asta

January 19th, 2013 1 comment

Într-una din seri, pe când mă întorceam ca tot omul de la lucru, printre dealuri întunecate și pe alocuri pline de gropi, am ajuns la o trecere de cale ferată și, întrucât semnalul luminos era roșu intermitent, am oprit. Ding dong ding dong, becurile roșii se aprindeau cu schimbul, în ritmul în care o mâță curioasă-și mișcă ritmic coada în așteptarea prăzii. Am oprit și am așteptat. De cealaltă parte altă mașină cu faruri nerăbdătoare. Stăteam și așteptam în liniște și nimic. Știam că semnalul luminos se pornește cu minute bune înainte de apariția trenului, dar deja parcă trecuse prea mult timp.

Și atunci îl văzurăm. Ca soarele ce apare de după norii plumbuiți s-a ivit locomotiva de după dealul înnegurat, și cu scrâșnituri metalice se apropia încet de noi. Nu m-a suprins faptul că încetinea pentru că pe porțiunea respectivă toate trenurile de marfă ce le-am văzut au încetinit, probabil pentru că urmează o curbă sau pentru că or fi având semnale luminoase (semafoare), cine știe. Ei bine, dar trenul nostru încetinea prea tare, până a avut viteza unui melc pe LSD. Iar apoi a oprit.

Ne-a luat pe neașteptate. Mașini oprite ca să treacă trenul. Tren oprit înainte de intersecția cu drumul. Semnalele roșii se aprindeau mai iritant decât zvăcăne un abces dentar. Mă uitam nedumerit când la mașina de pe partea cealaltă, când la tren, când la becurile roșii întrebându-mă ce ar trebui făcut. Cel din cealaltă mașină era le fel de confuz, presupun, că și el stătea cuminte locului. În locomotivă cei doi mecanici s-au uitat stânga dreapta, au răsfoit ceva agendă după care au scos o hartă, probabil una de-a lor, de-a CFR-ului, cu traseele trenurilor, și se tot uitau, parcurgând un anume traseu cu degetul pe hartă.

Păreau un pic confuzi. Noi, cei din mașini, la fel. Becurile roșii și mai și. Ce a urmat a fost că cei din locomotivă ne-au făcut semne să trecem, că ei vor staționa o vreme, până se vor dumiri unde se află. Am trecut linia de cale ferată și mi-am continuat drumul, prin noapte, spre casă. Locomotiva și cele peste douăzeci de vagoane de marfă au rămas tot acolo, întrebându-se probabil “where the f*cK are we?”

După cum spuneam, am trăit s-o văd și pe asta, un tren care s-o pierdut în noapte.

Categories: wtf Tags:

Mylene Farmer – Monkey me (2012)

December 27th, 2012 4 comments

După doi ani de la Bleu Noir Mylene Farmer a lansat, la început de decembrie, un nou album, al nouălea din carieră, intitulat Monkey Me. Albumul este produs de Laurent Boutonnat, cel cu care Mylene a lucrat încă de la primul ei album, Cendres de lune, doar Bleu Noir făcând excepție de la regulă, la acesta Mylene lucrând cu Moby, The Archive și RedOne.

Monkey me conține 12 cântece destul de ritmate și de vesele, un pic atipice pentru clasicul univers farmerian, dar asta nu ar trebui să fie o problemă, nu? Dintre piesele care se evidențiază amintesc Elle a dit, o poezie ritmată ce reia o idee din Maman a tort, A l’ombre, primul single, Monkey me, Tu ne le dis pas, piesă ce m-a prins din prima, are stofă de single și cred că va avea parte de niște remixuri grozave (ca versuri continuă mesajul din C’est dans l’air), J’ai essayé de vivre și Je te dis tout, balada de rezistență a albumului în dulcele stil al lui Laurent (lucru ce a lipsit de pe Bleu Noir).  Surpriza, din punctul meu de vedere, pentru cei care cunosc albumele vechi ale franțuzoaicei, a reprezentat-o piesa a zecea, Nuit d’hiver, un remix tenebros al vechei și ciudatei Chloe din 1986. Citește în continuare …

Categories: muzica, mylene Tags:

Upside down – Intre doua lumi (2012)

November 14th, 2012 7 comments

Upside Down e unul din filmele care m-au atras datorită trailerului bine făcut. De când am văzut trailerul mi s-a părut o idee foarte interesantă și eram tare curios de cele ce se vor întâmpla în film, deși recunosc că mă așteptam la ceva de genul The Adjustment Bureau.

Filmul spune povestea unei lumi mai speciale, de fapt a două lumi foarte aproape una de alta, fiecare cu forța ei de gravitație. Cei din Lumea de Sus sunt ăi bogați și simandicoși în timp ce cei din Lumea de Jos sunt săraci plini de nevoi. Singura comunicare între cele două lumi se face printr-o construcție aparținând Transworld, clădire ce conține multe birouri ale companiei, se pare singurul loc unde este permis oamenilor din cele două lumi să interacționeze cât de cât, întrucât în mod normal este strict interzis să treci dintr-o lume-ntr-alta. Cu toate astea, Adam și Eden, doi tineri, el din Lumea de Jos ea din Lumea de Sus, se întâlnesc pe când au aproximativ 12 ani, și continuă să se vadă în secret până când cei de la poliția de graniță le încurcă planurile. Anii trec și Adam încă visează la Eden și ar face orice ca să o întâlnească, ca să nu zic că ar face orice să ajungă in eden, așa că se angajează la Transworld (pentru a pregăti o cremă anti-îmbătrânire) și nu trece mult până când încalcă regulile și trece în Lumea de Sus. Se întâmplă diverse lucruri, se spun diverse lucruri, anumiți oameni îl urmăresc și până la urmă filmul ajunge la final. (Doar nu credeați că vă spun exact ce se împlântă) Citește în continuare …

Categories: movies, video, wtf Tags:

Madonna – Masterpiece

October 24th, 2012 4 comments

Masterpiece este o piesă ce a apărut inițial pe coloana sonoră a filmului W.E. iar apoi a fost inclusă și pe albumul MDNA al Madonnei. Câștigător al unui Glob de Aur pentru cea mai bună piesă de pe o coloană sonoră, cântecul e printre puținele ce mi-au plăcut de la prima audiție. Să fi fost linia melodică, să fi fost cuvintele, nu știu, dar ceva m-a prins încă de prima oară când l-am ascultat.

Încă de când a apărut, fanii au crezut că Masterpiece va fi lansată ca single pentru a promova filmul W.E. După Globurile de Aur fanii iar s-au așteptat la o lansare, că deh, piesa avea acum o certificare oficială, dar nici așa nu s-a întâmplat nimic. Și nici măcar după lansarea albumului MDNA piesa nu a fost lansată decât în Marea Britanie (doar single, fără videoclip), pentru promovarea MDNA fiind alese, până acuma, Give me all your luvin, Girl gone wild și Turn up the radio. Eu zic că ar fi prins bine la radio, și cu o promovare bună ar fi ajuns departe Masterpiece.

“Right by your side, Like a thief in the night, I stand in front of a masterpiece”

Categories: madonna, video Tags:

Looper – Asasin în viitor (2012)

October 9th, 2012 3 comments

Călătoria în timp nu a fost inventată încă, sau cel puțin nu știm noi de ea. Ceea ce știm e că de multă vreme omul a fost fascinat de ideea călătoriei în timp fie doar pentru a vedea anumite lucruri, fie pentru a schimba viitorul, iar filme în care se abordează tema călătoriei în timp sunt multe, însă primele ce îmi vin în minte acuma sunt Back to the future și seria Terminator, în special Terminator 2.

Într-un viitor mai îndepărtat călătoria în timp a fost inventată și funcționa perfect, doar că în scurt timp a intrat în ilegalitate, lucru ce însă nu a oprit organizațiile criminale să pună mâna pe un astfel de aparat și să îl și folosească, nu în scopuri nobile, evident. Când vroiau să scape de cineva îl trimiteau 30 de ani în trecut pentru a fi omorât de un asasin plătit, un looper, care se și descotorosea de cadavru. Joe, personajul principal al filmului, este un astfel de asasin plătit. Își face bine treaba pentru care e plătit, însă totul iese din normal în ziua în care persoana trimisă din viitor pentru a fi omorâtă este chiar el. Și da, de aici totul iese din normal. Citește în continuare …

Categories: movies Tags:

Gânduri scurte

October 5th, 2012 5 comments

Săptămâna asta a venit în sfârșit instalatorul să vadă ce e cu mașina de spălat. După ce a tot umblat el pe acolo pe la cabluri și furtune, înainte de a pleca îmi zice că nu e bine că mașina de spălat stă în baie, că atunci când faci duș ies aburi alea alea și panoul de comandă alea alea. Concluzia lui, ca să protejez mașina de spălat, fu: “În ziua în care faci duș nu folosești mașina de spălat“. Am dat din cap că am priceput și că am să țin cont de sfatul lui și l-am condus spre ieșire. Doar după ce o plecat am și conștientizat ce o zis. După logica lui nu o să mai folosesc deloc mașina.

S-a îngrășat Lady Gaga, a pus vro 11 kile pe ea, și le-a spus monștrilor ei că trebuie să îți accepți corpul așa cum e el, iar fanii au fost de acord cu ea, au murmurat și ei că frumusețea vine din interior și alte chestii roz dintr-astea care prind la ăia mai sensibili. Îmi aduc aminte cum acum un an, când Adele avea succes mare și o depășise cu mult la vânzări și premii pe Gaga, aceeași armată de monștri scuipa cuvinte precum balenă, batoză, grăsană sau hipopotam hidos ce nu are căuta în showbizz spre Adele. Acum se pare că sunt mai înțelegători, dragii de ei ;) Spre deosebire de casa de discuri care îi cere Gagăi să slăbească repede, că ei nu vor să bage bani să schimbe toate costumele ei din turneu :P

Am fost de am plătit factura la telefon, la Orange store. Spun numărul de telefon, tipa butonează la calculator, dau banii, îmi dă chitanța, moment în care mă întreabă “Aveți aici niște puncte Thank You. Știți de ele, nu?”  “Da.” Și de aici conversația nu a mai continuat. Ca și cum ai merge la restaurant, ai comanda o friptură și chelnerul să îți zică “Știți că avem vin roșu de Murfatlar, nu?” și apoi să plece. Sec.

Oare până când la radio se vor difuza tot aceleași piese obosite? Toate piesele astea noi scoase de cântăreți români (deși cântăreți e mult spus) promovate de alde Zu, Pro, Kiss și 21 sună la fel ca cele de anul trecut.  Și ca cele de acum doi ani. Ce mai diferă e câte un cuvânt și câte o garderobă mai sumară. Ce a rămas neschimbat e calitatea destul de proastă a multor versuri. Iar cel mai mișto e când vrem să părem cuul și să scriem în engleză dar noi știm engleza doar din auzite, de la teveu. Și așa apar versuri precum “I didn’t receive nothing from you”, “I feel it on my blood”, “Come on my car” , ca să citez din ultimele apariții. Nu e de mirare că posturile amintite mai sus nu se află în lista cu posturi radio preferate.

Categories: personal Tags:

To text or not to text

September 28th, 2012 3 comments

Există numeroase forme de comunicare pe care le folosim zi de zi: conversație directă față-n față, apeluri telefonice, mailuri, scrisori, mesaje scrise, mesaje instant sau telegrame. În funcție de profilul activității pe care o desfășurăm, de relațiile dintre noi și interlocutori și în funcție de anumiți factori care ne pot limita alegerile, folosim una dintre variante. Evident că metoda prin care reușim să transmitem cel mai mult e cea face to face, însă cum timpul nu ne permite să ne vedem cu atâția oameni într-o zi încercăm să ne adaptăm vremurilor.

 

Mesajele scrise, căci despre ele vreau să vorbesc în continuare, sunt utile în multe situații. Trimiți unul sau două SMS-uri și ai rezolvat o problemă, ai planificat o ieșire sau ai pupat de noapte bună. Te forțează să fii concis și clar și ăsta e un lucru bun. Citește în continuare …

Categories: personal Tags:

Iubiți și câinii vagabonzi…

September 22nd, 2012 1 comment

Nici nu am pornit bine din Cluj că mama m-a sunat să îmi spună că de la gară musai să iau un taxi, și neapărat să mă ducă până în fața  casei. Și drept a avut. Pentru că pe strada noastră  patrulează o haită de cel puțin 10 câini. Ziua i-am văzut stând liniștiți într-un părculeț mai la capătul străzii, însă pe seară, cam de când se ascunde soarele, încep să ia străzile din cartier la pas, făcând hărmălaie peste tot pe unde merg. Fie că se hârjonesc între ei fie că de la casele din drumul lor câinii se iau la harță cu haita. Un spectacol gratis în fiecare seară, spectacol cu multe lătrături.

Nu e nimeni atât de inconștient încât să iasă după înserate din casă. Ai rămas fără pâine? Asta e, rabzi până dimineață. Sau faci o mămăligă. Ai rămas fără hârtie igienică? Nasol! Dar poți găsi în casă o carte veche, o factură de la gaz sau un ziar în care se vorbește despre fonduri europene.  Citește în continuare …

Categories: wtf Tags:

Lana del Rey – Summertime Sadness

September 14th, 2012 1 comment

Când am ascultat prima oară albumul Born to die nu aveam prea mari așteptări de la el, recunosc. Mă așteptam să fie o lălăială continuă, cum mi s-a părut Video Games, una din primele piese ce le-a lansat Lana del Rey. Ei bine mă bucur că m-am înșelat, și zic asta pentru că am dat peste multe piese care mi-au plăcut.

Prima piesă de pe album ce mi-a atras atenția a fost Summertime Sadness. M-a prins întâi melodia, apoi versurile (da, unii mai sunt atenți și la versuri, nu doar la ritm), și felul în care sunt pronunțate (vocea gravă de pe Kiss me hard before you go, Baby you’re the best).

Summertime Sadness a ajuns să fie al cincilea single lansat de pe Born to die, iar videoclipul a fost lansat acum mai bine de o lună. În regia lui Kyle Newman, clipul este o dovadă vie că se mai pot face clipuri reușite și în 2012, clipuri simple dar în același timp complexe din punct de vedere artistic. Parcă de multă vreme nu am văzut un videoclip care să mă lase, la final, intrigat în legătură cu firul său epic, un videoclip care să nu îți dea totul mură-n gură ci care să te lase să îți folosești imaginația și să creezi tu în minte bucățile lipsă din poveste. Iar cadrele din ceață mi se par foarte reușite, elegante și misterioase în același timp, potrivindu-se foarte bine cu piesa. E una din puținele dăți când găsesc un cântec ce are o combinație reușită între muzică, versuri și vizual, videoclipul reușind să ia trăirea din spatele versurilor și să o transmită în forma ei pură.

 

“I just wanted you to know That baby you’re the best”

 

Despre clip Jaime King, actrița ce apare alături de Lana, scria pe twitter “It’s about not being able to live without the one you love, friend or lover it doesn’t matter, that’s whatever you want it to be.”

 

PS: E adevărat când se zice  “less is more”.

Categories: muzica, video Tags:

On y fête!

September 12th, 2012 5 comments

 “Tant pis”

 

Song of the day. Pentru că azi e Le Jour J. :D

Categories: muzica, mylene, video Tags: