De la TV

June 10th, 2013 1 comment

În weekend am ajuns să butonez telecomanda. Nu foarte mult, dar de-ajuns încât să văd chestii. Oi și ce chestii.

Am văzut-o pe actrița ce a interpretat-o la Teo pe Tanța. Această actriță, pe numele ei Nuami, vrea să se descotorosească de imaginea de Tanța, chiar a scris și o carte intitulată “Eu nu sunt Tanța“. Moderatoarea emisiunii a prezentat-o tare frumos.  Eram în bucătărie, aveam treburi, televizorul mergea, ascultam, uneori mai aruncam și o privire. Și a apărut în studio Nuami. Îmbrăcată în ceva bluză albă, largă, împăiată, exact ca Tanța. Mă gândesc că e doar o coincidență nefericită, aștept să spună chestii inteligente. Și apoi si-a deschis gura și și-a dat cu părerea despre diverse lucruri, a vorbit cu niște ziariști, pe unii i-a tot întrerupt. Părerea mea e că prin felul în care a vorbit, prin limbajul folosit și atitudine era Tanța. Ca stil vestimentar era Tanța. Așa că nu am priceput ce mama ei de schimbare dorește și ce îndepărtare de personajul pe care l-a jucat 7 ani, când ea a rămas la fel. Sau poate vrea doar o schimbare de nume, ca Prince, când și-a schimbat numele din Prince în The Artist, însă repertoriul și năravurile i-au rămas la fel. Oricum, revenind la Tanța, o porcărie de emisiune, o porcărie de gândire. (M-am uitat pe bucăți la emisiune, și nu eram eu în posesia telecomenzii, din păcate)

Jumătatea mea știe” (ce am mâncat la cină, probabil). Nu am prins decît finalul de emisiune.  Din câte  am înțeles în runda finală și în lupta pentru premiul cel mare rămăseseră două cupluri. Cum la ultima probă au obținut punctaj egal a urmat super extra mega runda finală, rundă ce avea să decidă care cuplu câștigă un autoturism Hyundai i30. În ce a constat departajarea? Păi în fiecare cuplu soțul / iubitul trebuia să țină în brațe femeia iubită. Cât mai mult timp. Cine ceda primul pierdea. Asta în condițiile în care un cuplu erau subțirei și trași prin inel, iar cellalt cuplu era destul de rotofei. Mi s-a părut așa o probă de aiurea, care vorba fie între noi nici nu mai avea sens să fie executată că era clar cine câștigă. Dar nah, hai să ne amuzăm de ăla gras că nu își poate ține muierea grasă în brațe. Penibil, dar nah, entertainment, cică.

Schimbând canalele am dat peste tot felul de emisiuni cu invitați, dar nu am recunoscut niciunul dintre ei. Mă uitam și nu înțelegeam care sunt moderatorii și care sunt invitații, că toți îmi păreau necunoscuți și neînsemnați / banali. A încercat mama să îmi facă un update dar nu am vrut să ascult. Cea mai interesantă poveste pe care am reușit totuși să o prind a fost cu unul Mexicanu, care e ceva cântăreț pe la petreceri, și una, mai tuciurie, care zice că ar fi sor-sa geamănă, deși el e mai mare decât ea cu vro 3 ani, dar când a fost vrodată vârsta o problemă? Și aceeași individă pare-se că ar fi mama naturală a copilului adoptat de Luminița Anghel, și ea, în calitate de mamă naturală zice că ea nu și-a dat acordul pentru adopție. Păi clar că nu și l-a dat că nu a găsit-o nimeni că era dusă cu sorcovitul prin Italia și Spania. Dar acuma, în calitate de mamă naturală, spune că vrea copilul să fie dus înapoi la orfelinat, ca ea să poată să îl viziteze când are ea chef. Și da, cineva s-a găsit să îi ia interviu și să o lase să debiteze lucruri. Nu surprinde pe nimeni ca e vorba de Simona Gherghe.

Câte lucruri interesante se întâmplă la televizor și eu nu știam de ele. Incredibil! Și toate astea am reușit să le aflu în doar o oră jumate.

Nu știu cum să vă spun, dar în momente dintr-astea îți vine să renunți de tot la abonamentul tv cablu și să fugi într-un vârf de munte să nu mai auzi nimic. Asta-i televiziune? Cu asta se face audiență? Pfuai!

Categories: tv, wtf Tags:

Lumea Lego la Muzeul Etnografic

June 2nd, 2013 No comments

Star Wars Lego

Din 30 mai până pe 5 iunie între orele 11 și 19 se poate vizita la Muzeul Etnografic din Cluj (pe strada Memorandumului) o expoziție Lego tare frumoasă ce cuprinde modele și machete interesante. Pe de o parte este un orășel ce are și port cu nave, aeroport cu avioane și elicoptere, hoteluri, poliție, stadion, trenuri și multe alte cele. Pe de altă parte sunt forturi, corturi cu indieni, scene cu cavaleri.

Însă cel mai interesant e că sunt scene din Lord of the Rings, o scenă de luptă și decoruri, dar și din Războiul Stelelor, și anume multe nave, Death Star dar și o stație spațială construită din aproximativ 400.000 de piese, dintre care unele din 1988 (și care nu se mai produc astăzi).

 Intrarea e 3 lei. Mai multe informații pe siteul adevărul.  Articol despre cum a fost de 1 iunie.

 

 

Categories: info Tags:

Finala Eurovision 2013 (Malmo)

May 19th, 2013 6 comments

ESC2013_butterfly_background_slogan

La Malmo a fost aseară finala Eurovision 2013. Din 26 de cântece finaliste unul singur a luat marele premiu și anume Danemarca. Am urmărit tot spectacolul și spre deosebire de anii trecuți mi se pare că anul acesta au fost mai multe piese bune.

Mie nu mi-a plăcut așa de mult piesa Danemarcei, recunosc, mi s-a părut o piesă medie, care merge la radio. Plus de asta nu mi s-a părut normal să cânte o piesă despre o relație mai tulbure, certuri și lacrimi și interpreta să dea pe dinafară de bucurie și zâmbete. Ori habar nu avea ce înseamnă versurile ori o fi fumat ceva nainte :P. Mie cel mai mult din concurs mi-au plăcut piesele Norvegiei, Moldovei și Azerbaidjanului.

Margaret Berger a cântat Feed you my love, o piesă ce am înțeles că în țările nordice are mare succes la radio. Piesa e ritmată, prinde bine, și aduce un pic a Army of Me sau chiar și un pic de Depeche Mode. Îmi pare rău că nu a fost mai sus în clasament.

Moldova a fost o surpriză pentru mine. Aliona Moon a ales să interpreteze în română piesa O mie, iar punerea în scenă mi s-a părut tare reușită. Iar vocea pe măsură.

Azerbaidjanul a fost reprezentat de Farid Mammadov cu piesa Hold me. Piesă bună, iar coregrafia excelentă, foarte inspirat moment. Uitați-vă la dansatorul din cutie ce face.

Cu toate acestea sunt câteva lucruri ce eu nu le-am înțeles. Nu am înțeles de ce în aproape toate prestațiile s-au folosit flăcări, perdele de artificii, mult mult fum sau tunuri cu confetti. De cele mai multe ori nu își aveau rostul și doar minimizau puterea cântecului. Părerea mea e că la Eurovision se votează cântecul (de aia îi spune Eurovision Song Contest) iar eventualele efecte speciale se folosesc pentru a ajuta cântecul și nu pentru a transforma o baladă de iubire într-o expediție pe Marte. Apogeul kitch-ului a venit totuși de la reprezentanții Georgiei, dacă nu mă înșel, care au folosit fum cât cuprinde, flăcări imense pe refren și o perdea de artificii pe final. Și toate astea în timp ce cântau cât de mare este iubirea între ei. Probabil se credeau Neo și Trinity.

Punerea în scenă te ia mereu prin surprindere. Nu știu cine sunt geniile care gândesc momentele artistice însă uneori dau chix cu costume ciudate, dansuri de doi bani și decoruri tribale (mai ales când solista e îmbrăcată elegant iar piesa nu are nimic de-a face cu triburile).

Un lucru ce nu mi se pare corect e că se tot spune și vuiește presa cu cine e favorit în cadrul concursului, și atunci e clar că lumea va acorda mai mare atenție acelei piese și că sunt șanse mai mari să o voteze știind că e favorită (asta înseamnă că cineva cu cap ar fi considerat piesa ca fiind bună).

Despre Cezar. Nu pot decât să îl felicit pentru că s-a descurcat bine și pentru că s-a clasat totuși în prima jumătate. Până să meargă la Malmo marea parte a presei din România și-a bătut joc de el cât a cuprins, cu glume din alea de adolescenți înguști la minte, care aud cuvântul păsărică și se prăpădesc pe ei de râs. Nu pot să îi numesc jurnaliști pe aceia, pentru că nu sunt. Așadar, după ce timp de trei luni și-au bătut joc de el, acuma se întreabă oare de ce românii din Italia și Spania nu au votat pentru România. Nici mie nu mi s-a părut cea mai bună piesă cu care am mers vreodată la Eurovision, dar nah, asta avem, asta s-a hotărât, nu mai avem ce face, nu putem schimba rezultatul selecției naționale, mergem înainte cu ce avem și nu ne tăiem singuri craca de sub picioare.

Un alt aspect ce l-am sesizat azi în presă este cel legat de votul geopolitic. Îl blamăm, spunem că nu e corect (dau de exemplu Ucraina care a primit punctaj mare de la multe țări din fostul bloc sovietic deși au avut un cântec la fel ca o răcitură neînchegată), însă apoi ne supărăm că Moldova nu ne-a dat 12 puncte deși noi le-am dat lor 12 . Mentalitate de doi bani. Apoi ori e șa ori e șa, make up your mind.

Ce a lipsit de la Eurovision a fost Leonard Miron cu comentariile lui acide (și în cele mai multe cazuri justificate). Cu toate astea crainicei de la TVR i-a scăpat o mică remarcă la finalul prestației lui Bonnie Tyler “se vede experiența … și un pic de botox:P

Categories: eurovision, muzica, video Tags:

When we are together

May 15th, 2013 No comments

Îmi aduc aminte când Texas au lansat cândva prin 1999 cel de-al treilea single de pe albumul The Hush, și anume When we are together. Pe atunci mă uitam aproape zilnic la Select MTV, o emisiune de o oră a MTV UK, emisiune în care pe lângă un top 10 al celor mai cerute / difuzate videoclipuri aveau loc și premiere în exclusivitate. Videoclipul de la Texas țin minte că a fost lansat în cadrul emisiunii, timp de o săptămână doar la Select putea fi vizionat, nicăieri altundeva pe niciun alt post tv.

Îmi place cântecul, are încă un sunet fresh, nu ai zice că au trecut deja 15 ani peste el.

“You’re my heaven, you’re my spaceman in your shiny shiny suit”

Categories: muzica, personal Tags:

Biting Elbows – Bad Motherf*cker (Insane Office Escape 2)

March 24th, 2013 1 comment

De Biting Elbows nu am auzit decât acum câteva zile, prima melodie ce am auzit-o a fost cea de mai jos. Mi-a plăcut melodia, dar mai mult mi-a plăcut videoclipul, foarte fain făcut. Te simți de parcă ai fi într-un joc gen CS, e un clip foarte antrenant dar și foarte violent în același timp. Bravo lor că le-a ieșit așa de bine.  :D

 

 

PS: Există și Insane Office Escape 1 ;)

Categories: cool, video Tags:

Mylene Farmer – Je te dis tout

March 18th, 2013 4 comments

myleneclip

A trecut mai bine de o lună de când Mylene a lansat cel mai nou single al ei, cel al piesei Je te dis tout, al doilea single de pe albumul Monkey Me. Alegerea piesei m-a surprins, nu pentru că nu mi-ar plăcea, ci pentru că mă așteptam să aleagă o piesă mai energică pentru promovarea albumului. Je te dis tout este o baladă în stilul clasic Boutonnat/Farmer, e stilul de piesă ce a lipsit de pe Bleu Noir.

Filmat la mijloc de ianuarie în parcul Abbaye Chaalis (în Oise), clipul a fost realizat de François Hanss, care nu e la prima colaborare cu Mylene. Hanss e regizorul dvd-urilor concertelor lui Mylene, dar si al câtorva clipuri ale ei (Innamoramento, Redonne-Moi și faimosul Je te rends ton amour din 1999). Clipul e simplu, unii zic că ar fi chiar banal și neinteresant, însă cred că totul depinde de așteptările fiecăruia.

Eu am văzut în clip povestea regăsirii temporare a unui suflet drag. E ca și cum s-ar continua într-un fel Summertime Sadness într-o variantă A.I., în sensul că oricât de dureroasă a fost despărțirea mai ai dreptul la o șansă, la o singură după-amiază împreună, o după-amiază care aduce atât bucuria reîntâlnirii cât și amărăciunea iminentei despărțiri. În parte ideea (mi-)e sugerată de elemente din clip, cum ar fi cadrele întunecate cu Mylene vâslind, natura hibernândă, folosirea calului ca simbol al morții sau al libertății spiritului, relația inițial fâstâcită dintre ei, mimica ei, cadrul final și rece care subliniază caracterul efemer (poate chiar și imaginar) al regăsirii, însă și de versurile piesei și de felul în care Laurent Boutonnat a folosit pianul și viorile.

Mylene rame en Je te dis tout

Dans ce soir mouvant  / J’écoute le vent
Si d’aventure / Je quittais terre
Tu es mon sang / Mon double aimant / Mon ADN

La fel cum albumul Monkey Me aduce aminte de piese mai vechi, se pare că și clipul Je te dis tout aduce aminte de clipuri mai vechi de-ale lui Mylene, iar primul care trebuie trecut pe listă este Innamoramento (realizat tot de Hanss), un colaj de imagini din concertele din 1999 și cadre filmate în vara lui 2000,  diferența majoră între cele două fiind natura, mult mai vie și mai luminoasă în cel din 2000. Alte clipuri demne de amintit ar fi A quoi je sers (vâslitul și cadrele cu stufărișul) sau Libertine (și altele din anii 80 în ceea ce privește coafura, vestimentația și mănușile roșii).

Îmi place foarte mult cromatica folosită, cadrele contrastante singurătate/împreună dar și paralelele cu Innamoramento. Nu neapărat pentru publicul larg, iubitor de huța-huța în videoclipuri, cât pentru cei care mai vor și altceva. Zic eu :)

Categories: mylene, video Tags:

România – Finala Eurovision 2013

March 11th, 2013 6 comments

Sâmbătă seară a fost finala Eurovision România, seară în care am aflat care dintre cele 12 piese concurente ne va reprezenta la Malmo în luna mai, prima dată în a doua semifinală, iar apoi, cu un pic de noroc, și în finală.

Cezar Ouatu va cânta piesa It’s my life la Malmo, el obținând cel mai mare punctaj, 20 de puncte după ce la punctele acordate de juriu (8) s-au adunat punctele obținute de la public (12).  Pe locul doi au ieșit cei de la Electric Fence cu Emilia (12 + 7 = 19 puncte), iar pe locul trei Luminița Anghel cu Unique (10 + 8 = 18 puncte).

Ca să fiu sincer mie din top 3 cel mai mult mi-a plăcut de piesa Luminiței, mi s-a părut că a avut o interpretare bună, iar momentul artistic a fost unul reușit, mi-au plăcut cum au dansat cei cinci băieți. Realizez că Unique aduce mult a James Bond on tango (accentuat probabil și de costumele băieților), sau mai bine zis a James Bond meets Moulin Rouge meets Nine, dar mie mi-a plăcut. Probabil nu ar fi impresionat prea tare Europa, dar nah, nu vom ști. Electric fence au avut o piesă ritmată și faină, deasupra multor piese din concurs. Cezar, deși am înțeles că este foarte apreciat la nivel european, că ar fi terminat conservatorul la Milano și că are multe premii la concursuri de canto and stuff, nu a venit cu o piesă ce să fie pe stilul meu. Să vedem cum s-a prezenta.

Despre sistemul de vot am mai tot citit, am dat de oameni care deși au votat prin SMS de opt ori, doar pentru două voturi au primit și confirmarea, am dat peste oameni care spuneau că mereu suna ocupat când sunau, am citit comentarii în care se zicea că TVR-ul ar fi știut încă de la preselecții care piesă trebuie să o trimeată. Ideea e că nu e primul an în care se aud mereu aceleași lucruri după concurs, deja începe să fie ceva obișnuit să auzim dintr-astea. Cu toatea astea, ce nu înțeleg eu la sistemul de vot este de ce ai voie să votezi o piesă de 11 ori? Nu e de ajuns o singură dată? Ca să întreb altfel, care piesă este mai bună și mai apreciată de public? O piesă care a strâns 2000 de voturi dar a fost votată de 200 de oameni fiecare de câte 10 ori, sau o piesă cu 2000 de voturi votata de 1000 de oameni fiecare de 2 ori?

Oricum ar fi, avem un reprezentant, sper să facem figură bună la Malmo și sper să nu îl îmbrace în colanți. :P

Cezar – It’s my life

Electric Fence – Emilia

Luminiția Anghel – Unique

Vouă care v-a plăcut mai mult?

Categories: eurovision, video Tags:

UBBots 2013

March 8th, 2013 No comments

Dacă sunteți în Cluj duminică, 10 martie 2013, să mergeți la Ziua Roboților Inteligenți care se ține la FSEGA (Facultatea de Științe Economice și Gestiune a Afacerilor, adică ISE-ul de lângă Iulius Mall) de la ora 12:00.

 

UBBots 2011

Dintre roboții de anul acesta mi-au atras atenția câteva nume printre care Nicușor, Earl the Grey și Smart Cat. Sunt tare curios cum au gândit studenții de la Facultatea de Matematică și Informatică roboții ce vor fi prezentați. Mai jos aveți lista cu toți roboții înscriși în competiție:

  • Robot de supraveghere / Nicusor – the robot dog
  • Robot care spala vasele / Dronica – dishwashing robot
  • Barman Robot / BarRD – the barman robot
  • Robot care uda florile / Awesomezor – Active Water Equilibration System Over a Medium Enclosed Zone Or Room
  • Robot care stinge incendiile / Flamezbot – The firefighter robot
  • Robot care prepara ceaiul / Earl the Grey – The tea making robot
  • Robot care prepara sandwich-uri / Sandwitch maker robot
  • Cos de cumparaturi inteligent / SmartCart – the intelligent shopping cart

Despre cum a fost la edițiile din anii trecuți: UBBots 2009, UBBots 2010, UBBots 2011.

Mai multe informații pe siteul oficial UBBots.

Categories: info Tags:

Naveta cu “ia-mă, nene”

March 7th, 2013 2 comments

Cine a făcut naveta știe cât de neplăcut este să fii tot pe drumuri. Și când nu ai mașina ta atunci e și mai trist. Aiurea e că nu știi cât timp o să faci până la lucru, așa că ai nevoie de o marjă de eroare, iar dacă nu ai mașină directă, dacă trebuie să schimbi, atunci dublezi marja. De o săptămână și un pic am ajuns iarăși în situația de a depinde de alții pentru a ajunge la lucru și apoi înapoi acasă. Ei bine…

Puține drumuri le-am parcurs cu microbuze, în rest m-am urcat în ce mașini au oprit. Asta pentru că dacă ar fi fost să aștept după orarul microbuzelor / autobuzelor aș fi înghețat în drum ca un nătăfleț. Așa că am stat la ocazie. Și să știți că după un anume grad de oboseală și după prea mult așteptat în frig standardele mai scad de la Audi/BMW la Ford la Dacia la orice camion la orice căruță. Așadar în perioada asta:

  • s-a întâmplat să oprească mașină să mă ia înainte să mă pun în poziție de autostopist
  • s-a întâmplat să mă bucur mai bine de juma de oră de vântul aspru
  • m-am ținut bine într-un camion (cu muncitori) care zici ca transporta moloz, nu oameni
  • mi-am jurat că nu o să mai iau niciodată microbuze jegoase care se duc spre ceva sate îndepărtate, microbuze în care se stă ca sarmalele în oală, miroase a fum, a haine ce au fost spălate probabil înainte de Crăciun, microbuze în care sunt liceeni ce ascultă manele, vârstnici ce abia suflă, copii ce borăsc. Bine, am luat și a doua oară microbuzul dar asta doar pentru că deja stătusem juma de oră în frig și nu oprea chiar nimeni.
  • am zburat juma de oră cu minim 110 km/h cu cel puțin vreo opt mașini
  • am dat peste un șofer mai guraliv ca trei țațe din piață
  • am dat peste un șofer care, la 5 minute după ce am pornit, și-a sunat un prieten “da, acuma am pornit, am doi oameni în mașină, vin spre tine, să pregătești drujba”
  • am dat de o șoferiță care la intersecții (între localități) se oprea să se gândească încotro trebuie să o ia
  • am urcat într-un Ford foarte fain în care erau trei băieți și discutau… despre tribunal, despre bătăi în cartier, golănii, cuțite, pumni, discoteci și alte minuni. Ciudat a fost când, după vreo douăzeci de minute s-au întors brusc spre mine și au vrut să se asigure că nu știu despre cine vorbeau. Dar nici nu eram atent la ce aberau ei acolo, la 140km/h nu îmi stătea capul la poveștile lor
  • am nimerit și o mașină liniștită. Un șofer bărbos și noi, vreo trei tineri, pasageri. Liniște, nici radioul nu cred că era pornit, și la un moment dat, brusc subit și dintr-o dată șoferul exclamă “Stalin!!!! Stalin avea dreptate!!” după care a mai bolborosit două trei vorbe pentru el, despre capitalism și alte cele. Noi, pasageri, ne uitam unii la alții nedumeriți în timp ce în gând deja ziceam acatiste
  • am dat peste un șofer care circula cu Noul Testament la el și care evident că vorbea prea mult despre Cartea Sfântă
  • am aflat că într-un Logan în față încap trei persoane, cu tot cu șofer, și da, eu am fost una dintre ele (nu cea din mijloc :P ), noroc că nu era poliția pe drum.

Cu unii șoferi chiar am putut purta o conversație, dar alții îmi păreau prea în lumea lor, iar azi am mers cu un șofer care vorbea prea încet,  nu auzeam ce îmi spunea, așa că îl mai aprobam din când în când, dar nu știu despre ce vorbea, sper că era de bine. Am putut să văd ce exemplare circulă pe drumurile noastre. Foarte mulți care nu respectă regulile, foarte mulți pentru care limita de viteză e doar un ornament rotund pe marginea drumului, foarte mulți care încearcă toate manevrele văzute în filme dar nu pentru că ar fi ei foarte talentați / pricepuți, ci doar pentru că au o mașină puternică și, cel mai probabil, pentru că sunt “speciali” :P

Voi cum stați, vă încredeți să luați o mașină de ocazie?

Categories: personal Tags:

Le temps de mon père

February 18th, 2013 5 comments

Sunt cântece cu ritmuri care te prind din prima și sunt cântece care au nevoie de timp ca să îți intre sub piele, cântece pe care le asculți și pe care ajungi să le îndrăgești din cauza cuvintelor scrise cu suflet. Se întâmplă uneori să știi versurile unui cântec, și să le și înțelegi, dar să nu rezoneze în tine decât după multă vreme, să nu le poți lega de anumite evenimente, lucruri sau persoane decât după ani buni de la prima audiție. Și e normal să se întâmple așa, la fel cum se poate întâmpla ca de abia după numeroase audiții ale unei melodii să auzim pentru prima oară un anumit instrument muzical.

Întotdeauna mi-a plăcut Le temps de mon père (1973), un cântec cu o linie melodică ritmată, veselă, și cu versuri ce aduc aminte de o copilărie tot mai îndepărtată, dar parcă de ceva vreme altfel îl înțeleg și îmi e și mai drag. Probabil pentru că  îmbătrânesc.

“Viens me parler du temps de mon père
Dans la maison où je suis née
Toi le plus grand et moi la dernière
Je n’ai pas su qu’on était heureux  “

Categories: personal, thoughts, video Tags: