Archive

Archive for the ‘movies’ Category

Tron – Moștenirea (2010)

December 23rd, 2010 3 comments
Câți ani să fi trecut? 28 de ani de când a apărut pe ecrane Tron, un film cam futurist pentru 1982, dar cu o poveste interesantă, o lume virtuală în care un program de șah preia puterea Rețelei, își spune Master Control, și subjugă restul programelor într-un regim totalitarist în care atracția principală o reprezintă jocurile pe viață și pe moarte. Kevin Flynn, un programator iscusit și un împătimit al jocurilor e digitalizat și introdus în lumea virtuală unde, cu ajutorul programului Tron reușește a îl înfrânge pe MasterControl și restabilește ordinea, reluându-se astfel și comunicările user-program. Complicat, eh? Dar asta se întâmpla în 1982.

Tron Legacy ni-l prezintă pe Sam Flynn, fiul lui Kevin, ajuns la 25 de ani, care e intrigat de un mesaj primit de la tatăl său, dispărut în circumstanțe mai mult decât bizare în urmă cu 20 de ani. Curiozitatea îl împinge înspre fosta galerie de jocuri a tatălui său unde face ce face și ajunge în lumea fantastică despre care îi povestea în copilărie tata.

O lume virtuală schimbată față de primul film, dar construită pe același schelet. Detaliile incredibile, culorile folosite și luminile electrizante prezintă un peisaj rece dar totodată captivant. Sam ajunge să fie aruncat în arenă în lupte, spre deliciul programelor din  public. După cum spuneam, lupte pe viață și pe moarte. Va reuși să scape încercărilor la care e pus de către Clu, un program răzvrătit, noul dictator al Rețelei, va reuși să ajungă la tatăl său și să ajungă amândoi în lumea reală înainte ca Clu să facă același lucru? Doar o singură modalitate de a afla.

Inițial nu am vrut să merg la film, mi se părea o prostie futuristă. Apoi ceva s-a întâmplat. Ceva extraordinar. Am ascultat coloana sonoră a filmului, realizată de cei de la Daft Punk. O dată. De două ori. Apoi pe repeat. Nu are sens să vă spun că deja când urmăream filmul pe ecranul de la cinema cunoșteam fiecare fragment din piesele folosite. O minunăție de muzică, uneori liniștită, alteori zorită, zvăpăiată, dar în acelați timp foarte stilată, întunecată, ușor ireală, tensionantă, o muzică ce îți intră pe sub piele și te cutremură de fiecare dată când devine mai gravă. Excelentă treabă au făcut Daft Punk. Jos pălăria.

Peisajele, dacă pot să le spun așa, sunt simple, schițate doar, învăluite în umbre și luminate discret pentru a crea o atmosferă rece, virtuală. Motocicletele sunt mai detaliate și mult mai arătoase ca în primul film, iar jocurile din arenă mult mai dinamice, mult mai antrenante.

Jeff Bridges îl interpretează pe Kevin Flynn, însă și pe Clu, programul scris de el și care are aspectul exterior similar cu imaginea din tinerețe a lui Kevin. Garrett Hedlund este Sam Flynn, un tânăr singuratic, neînfricat, iar Olivia Wilde o interpretează pe Quorra, un program despre care nu vă spui mai multe decât că are un rol pozitiv 😛

Un film ce cu siguranță nu trebuie ratat, o combinație fantastică între povestea ireală, imaginile întunecate și muzica electrizantă. Mie mi-a plăcut la nebunie, iar ca bonus, pe lângă experiența 3D de la cinema, am primit și un voucher pe care l-am folosit la patinoarul din parcarea mall-ului. 

Tron Moștenirea, în Cluj la CinemaCity din Iulius Mall și la Odeon Cinema din Polus.

Categories: movies, video Tags:

Cronicile din Narnia – Călătorie pe mare cu Zori-de-Zi (2010)

December 22nd, 2010 3 comments
Prima ninsoare serioasă ce se abătu asupra Clujului a transformat orașul într-un loc magic. În straie noi, albe, cu fulgi de nea coborând hotărâți în lumina felinarelor spre a forma un strat gros de vată, peisajul amintea nespus de mult de Narnia. Aveai impresia că lângă următorul felinar din parc aveai să dai peste domnul Tumnus cu a lui umbreluță cu tot.
Cronicile din Narnia – Călătorie pe mare cu Zori-de-Zi (The Voyage of the Dawn Threader) îi găsește pe Lucy și Edmund Pevensie locuind în casa vărului lor insuportabil Eustace, în timp ce Susan și Peter sunt plecați peste ocean pentru continuarea studiilor. Dacă în al doilea film copiii au ajuns în Narnia chemați de prințul Caspian, de data asta nu e sigur ce anume a determinat tabloul din casa lui Eustace să prindă viață, să inunde camera și să îi trasnporte pe cei trei (Lucy, Edmund și Eustace) în ținuturile magice ale Narniei. Un lucru e cert totuși, evenimente mult prea ciudate au loc în apele învolburate prin care își croia drum Zori-de-Zi (The Dawn Threader), nava regelui Caspian.
Pornit într-o misiune simplă, de a îi găsi pe cei șapte consilieri ai tatălui său, regele Caspian dă, la granițele regatului său, peste evenimente cu totul bizare, ceți verzui mistuitoare, furtuni năpraznice, creaturi invizibile imense, vrăjitori și ajunge să urmeze un drum care presupune, pe lângă recompensa aflării adevărului la final, multiple încercări și înfruntări.
Toate personajele principale le vom vedea supuse unor înfruntări cu demonii proprii, depășirea momentelor de cumpănă fiind esențială pentru viața fiecărui personaj în parte. Fie că e vorba de nesiguranță, de avariție, de invidie, de obsesia superiorității sau de cele mai întunecate frici, niciun personaj nu scapă de momentul testării, de momentul dovedirii tăriei caracterului.
Ce mi-a plăcut la film? În primul rând am fost extrem de fericit că am ajuns din nou în Narnia. Așteptam de multă vreme o nouă incursiune în lumea magică și, după ce m-am asigurat că și cei de lângă mine și-au pus ochelarii, am făcut un salt imens și nu am fost deloc dezamăgiți de ce am găsit dincolo. Imaginile sunt extraordinare, impunătoarea Zori-de-Zi te ademenește în călătoriile ei și nu ai cum să îi reziști, iar muzica folosită accentuează fiecare trăire. A fost haios veșnic nemulțumitul văr Eustace care mereu îi considera pe Lucy și Edmund duși cu pluta, vorbind despre lumi imaginare în care animalele vorbesc și în care ei au fost la un moment dat regi. Așa că vă dați seama cum e primul contact al puștiului cu Narnia. Mi-a plăcut că iarăși am putut-o vedea pe Jadis, Vrăjitoarea Albă. Mi-a plăcut evoluția fiecărui personaj în parte, încercările prin care a trecut și modul în care puterile nou dobândite i-au conturat atitudinea și viziunea asupra vieții.. 

Ce nu mi-a plăcut? Nu mi-a plăcut așa de mult faptul că o bună bucată de vreme nu prea știam ce urmăresc și unde vor ajunge cu nava, dar nici ei nu știau, drept urmare nu mă pot supăra pe ei. Și cred că nu mi-a plăcut ușurința cu care au găsit obiectele necesare pentru învingerea puterii malefice responsabilă de cețurile verzi mistuitoare amintite mai sus.

Filmul este un deliciu din punct de vedere vizual, personajele n-au cum să nu îți fie dragi, povestea devine tot mai complexă spre final, ca un bulgăre ce devine tot mai mare rostogolindu-se pe pârtie-n jos, iar până la  urmă toate își vor găsi răspuns. Un film despre învingerea temerilor, despre curaj, loialitate și încredere. 

Evident, un film de văzut la cinema, nu downloadat de pe torrente. În Cluj la CinemaCity si Odeon Cinema.

Categories: movies, video Tags:

Harry Potter and the Deathly Hallows part 1 (2010)

November 26th, 2010 2 comments
În miez de noapte am ajuns la cinema, cu bilete cumpărate din urmă cu mai bine de o săptămână, la avanpremiera celui mai nou film din seria Harry Potter. Penultimul.

Puterea sporindă a lui Cap-de-Mort și a adepților săi, numeroasele crime ce au loc în Marea Britanie și infiltrarea Devoratorilor Morții în Ministerul Magiei răpesc orice speranță din inima populației, mai ales când cel Ales e de negăsit.

Harry, Hermione și Ron pornesc în continuarea misiunii lui Dumbledore de a căuta și a distruge horcruxurile create de Știți-Voi-Cine, însă drumul nu le va fi deloc ușor. Nevoiți a trăi în izolare, ascunși de aghiotanții Lordului Întunecat, și încercând, de multe ori fără succes, a înțelege tot ce se întâmplă, cei trei vor ajunge să fie puși la o încercare mai grea decât aceea a unei lupte directe cu întunecații vrăjitori, și anume vor avea de înfruntat demonii și angoasele proprii, vor avea de trecut peste reproșuri și idei delirante născute din liniștea sepulturică a naturii misiunii lor și din blestemele izvorâte din magia neagră folosită de Lordul Întunecat. Vor ajunge în situații din ce în ce mai periculoase, fiecare pas ducându-i mai aproape de sursa răului.

Însă și în tabăra din sediul căreia se aude râsul demonic al lui Bellatrix Lestrange sunt frământări și frustrări, din care cea mai notabilă este chiar cea a Lordului Întunecat. Nemulțumirea sa îl va determina să pornească în căutarea unei arme invincibile pentru a putea să îl ucidă odată pentru totdeauna pe “băiatul care a supraviețuit”.

Povestea nu este așa de agitată ca în celelalte filme. Foarte multe detalii din carte sunt prezente în film pentru o mai bună înțelegere a poveștii, pentru o mai bună conturare a personajelor.

Filmul surprinde extraordinar atmosfera din carte. Îmi aduc aminte cum am citit pe nerăsuflate cartea în câteva zile și cum fiecare pagină citită crea imagini noi în mintea mea, tot mai detaliate. Am regăsit în film toate nuanțele ce conturau în mintea-mi o scenă. Am rămas impresionat de modalitatea prin care trăirile celor trei tineri se îmbinau și evoluau în planul din ce în ce mai rece al naturii. Am plăcut imediat atmosfera sinistră de la reședința familiei Malfoy, trăirile intense ale impulsivei Bellatrix și privirea deloc impresionată a lui Snape în fața unei victime, și am stat cu inima cât un purice de fiecare dată când Nagini urma îndemnurile de a ataca. Foarte stilat redate toate aceste lucruri, pe o coloană sonoră potrivită.
(view in fullscreen)

Film pentru copii? Nu. Personajele nu mai sunt de mult copii. Sunt maturizate înainte de vreme, prinse într-un război crunt în care singura șansă de izbândă e lupta până la capăt. Sunt măcinate de incertitudini și de sentimente puternice, sunt puse la încercări dificile. Și asta în timp ce răul împânzește ca o ciumă fiecare colț al Angliei.

Filmul e foarte frumos, a meritat așteptarea și vizionarea la oră așa târzie. Nu pot decât să vi-l recomand cu căldură și să aștept deznodământul care se arată mai mult decât impresionant…. în iulie 2011.
Categories: movies, video Tags:

Resident Evil – Afterlife (2010)

October 5th, 2010 No comments

Fost-am dară să o văz pe Milla Jovovich într-un film în care a făcut ferfeniță sute de zombii. Nu știu ce s-a întâmplat în primele filme din seria Resident Evil dar cu siguranță și acolo Alice, personajul interpretat de Milla, a decimat populația celor nici morți nici vii.
Se pare că un virus nasol a transformat mare parte din populația globului în zombii într-un viitor, ei zic, nu prea îndepărtat, iar Alice e în căutarea puținilor oameni ce nu au fost contaminați / transformați ce se pare că locuiesc într-un oraș numit Arcadia. Ei bine, dacă drumul ei ar fi fost lipsit de probleme atunci nu se mai făcea filmul, nu? Căutările o duc în diverse locații unde se va confrunta cu situații mai delicate (a se citi “unde va face abuz de arme de tot felul”).
Chiar de nu am văzut celelalte filme, am înțeles ce era cu fiecare personaj în parte. Story line-ul nu e prea reușit, dar e cât de cât ok. Nu am mers la film ca să fiu atent la fiecare greșeală făcută, așa că am trecut cu vederea faptul că se pot trage sute de gloanțe cu o mică armă automată, fără a o reîncărca, sau faptul că o prizonieră cu cătușe, ca prin minune, a doua zi e coafată și cu haine curate 😉
Scene de acțiune sunt, și sunt faine, chiar dacă nu sunt chiar așa de multe precum lasă impresia trailerul. Cea mai faină din punct de vedere vizual trebuie să fie lupta de la dușuri (hmm, oare ce vă imaginați?) dintre Claire și nenea ăl mare cu securea imensă. Imaginile care se derulează încet, muzica aleasă, țevile sparte ce împroașcă stropi imenși peste tot, securea cu lama-i însângerată și zimțată… foarte fain filmată lupta (deși sincer să fiu mie îmi aducea aminte de scena din Harry Potter cu căpcăunul ce intră la Hogwarts și sparge chiuvetele în baia fetelor).
Alte puncte unde plusează filmul sunt reprezentate de coloana sonoră mai mult decât potrivită și de cromatica imaginilor. Nuanțe echilibrate, uneori pământii, alteori combinații alb-negru elegante, foarte faine. Nu e de trecut cu vederea nici atitudinea necruțătoare pe care o are Alice și determinarea cu care omoară chestiile celea ce vor s-o mănânce.
Un film bun până la urmă în care Milla ne arată că încă mai e în formă, și probabil pregătită de încă o continuare în seria RE, însă în niciun caz nu mi s-a părut necesară proiectarea filmului în format 3D. E drept, câteva scene au meritat, însă nu tot filmul. Mofturi, domle, mofturi, puteau să îl lase 2D că tot acol era, nu scăpau zombii ăia de mânia Millei 😉
Găsiți la Cinema City.
Categories: movies, video Tags:

Upcoming movies 2010

October 4th, 2010 2 comments
M-am uitat un pic pe lista cu filme ce vor avea premiera în ultimele luni ale lui 2010 în România și câteva par destul de interesante.
01. Wild target – un film în care un asasin între două vârste se trezește atras de cea căreia ar trebui să îi facă felul. Un film britanic ce pare tare haios, dintre actorii văzuți în trailer vi-i amintesc pe Emily Blunt (Devil Wears Prada, Wolfman), Rupert Grint (Harry Potter), Rupert Everett (The Next Best Thing, My Best friend’s wedding). În cinematografe din 01 octombrie 2010. V-am spus că joacă Emily Blunt în film, nu? 😛
02. Harry Potter și Talismanele Morții partea I – îmi aduc aminte cum am citit cartea cu numărul șapte vara trecută. Pe nerăsuflate. De abia aștept să văd cele două filme ce constituie partea finală, de abia aștept! 26 noiembrie 2010


03. The Chronicles of Narnia: Călătorie pe mare cu Zori-De-Zi: al treilea film din seria cronicilor din Narnia apare în cinema în 10 decembrie 2010.

04. Easy A – pare un film ușor, cu adolescenți, nu știu dacă din acela de văzut la cinema sau de văzut de pe dvd, însă are ceva simpatic în el 😀 Din 12 noiembrie la cinema

05. Ocean World 3D: Film documentar vietățile din oceane narat de Marion Cotillard. La noi apare în luna decembrie.

Știți și alte filme bune ce apar în 2010?

Categories: movies, video Tags:

La vie en rose (2007)

September 1st, 2010 No comments

Auzi un cântec la radio și îți fuge gândul departe, undeva pe străzile înguste și întortocheate ale Parisului, pe vremuri când țigările se fumau fără filtru și fără a fi considerate dăunătoare. I-am ascultat și eu melodiile și nu m-am întrebat niciodată care a fost povestea celei care a pus atâta pasiune în fiecare vers pe care l-a interpretat.

– Dacă nu ați mai putea cânta… ?

– Atunci nu aș mai putea trăi.
La vie en rose” ne aruncă în perioada 1915-1963 pentru a urmări evenimente importante din viața lui Edith Giovanna Gassion, cunoscută publicului ca Edith Piaf. Copilăria-i nu prea fericită, adolescența petrecută în sărăcie, anii de pregătire și de faimă, povestea de iubire trăită cu Marcel, și chinuitorul final, toate acompaniate de clasicele-i melodii. Probabil datorită stilului discontinuu de a prezenta evenimentele vă va fi un pic greu o vreme să înțelegeți anumite lucruri, însă pe parcurs se clarifică toate.
Pentru a o interpeta pe Edith a fost aleasă Marion Cotillard (sunt cel puțin trei filme în care joacă și în care se folosește muzica lui Edith Piaf, Jeux d’Enfants, La vie en rose și Inception) și, văzând-o pe ecran, am înțeles de ce a primit Oscarul pentru cea mai bună Interpretare Feminină pentru acest rol. Nicio clipă nu am gândit ”eh, uite-o pe Marion” ci mereu am avut impresia că e chiar Edith cea care îmi este în față. E greu să deții rolul principal într-un film biografic, însă Marion s-a descurcat de minune. Vocea, postura, atitudinea, mimica, toanele, tot! Marion spunea cât de greu a fost mai ales pentru scenele în care cânta, că trebuia să facă playback, și a trebuit să studieze mult pentru a reuși să respire și să își miște buzele exact ca Edith.
Imaginile sunt tare frumoase, prind spiritul vremii și atmosfera de prin baruri sau din sălile de concerte. Una dintre scenele cele mai bine filmate aș spune că e scena din apartament în care Edith merge în bucătărie pentru a îi aduce cafea iubitului ei. S-a priceput nenea cu camera, a știut să surprindă totul cu o singură cameră, dintr-o singură încercare, într-o scenă destul de lungă.
Și totuși sunt lucruri despre Edith care nu au mai ajuns a fi prezentate în film, și anume activitatea ei din cel de al doilea război mondial, ea însăși declarând ulterior că a făcut parte din Rezistența Franceză. Totuși francezii au considerat-o trădătoare pentru că a cântat pentru ofițerii nemți, însă așa i-a fermecat pe acei nemți încât a primit dreptul de a poza cu prizionerii francezi, iar acest lucru nu a putut fi decât de bun augur pentru că se spune că, întoarsă în Paris, a dat spre a fi făcute, folosind pozele făcute în închisori, acte de identitate false pe care le înmâna pe ascuns prizionerilor, împreună cu compasuri, la următoarele concerte. Sau chiar că, mergând prin lagărele naziste pentru a concerta prizionerilor francezi, numărul de persoane din trupa ei era mereu mai mare la plecare. Într-un final, după mai multe astfel de isprăvi și după aproximativ 100 de prizioneri salvați, s-au prins și nemții și nu au mai lăsat-o să concerteze… Dar despre asta nu se povestește în filmul de față.

Viața nu i-a fost ușoară, a făcut nenumărate alegeri proaste, dar și unele bune, s-a încurcat cu oameni nepotriviți, a băut prea mult, a trecut prin trei accidente de mașină, a ajuns dependentă de medicație împotriva durerii, a avut cancer și a murit la doar 47 de ani. Însă și-a găsit rostul în viață, și anume acela de a cânta. Nu a contat că era prea slăbită, nu a contat că o dureau mâinile de la reumatism, sau că îi era destul de avansat cancerul, ea trebuia să urce pe scenă să cânte. Pentru ea ”Cuget deci exist” s-a transformat în ”Cânt deci exist”.
Un film ce trebuie văzut. Musai.
Categories: movies, video Tags:

SALT (2010)

August 8th, 2010 1 comment

Am mers la cinema și la casa de bilete le-am spus că am rezervare pe numele cutare la filmul ”Salt”. Evident că am pronunțat în română, salt ca și săritură, am considerat că nu are sens să fac talente pe acolo și să pronunț [`Solt].
Angelina Jolie duce tot greul în filmul ăsta (deși inițial rolul fusese scris pentru Tom Cruise, însă când el a refuzat au ales-o pe Jolie și din Edwin au ajuns la Evelyn), interpetând-o pe Evelyn Salt, agent CIA, care interogând un spion rus află că în următoarele 24 de ore un agent KGB îl va omorî pe președintele Rusiei, aflat în New York (lucru ce va duce la un război Rusia – SUA). Iar rusul îi spune la final și numele spionului care va duce la capăt acest plan… și anume Evelyn Salt. Din acest moment totul se dă peste cap, iar Salt e considerată periculoasă, agent rus sub acoperire.
Cu toată CIA pe urmele sale Salt fuge și fuge, încearcă să își găsească soțul înaintea celor răi (adică înaintea rușilor și a celor din CIA), încearcă să ajungă la New York să lămurească problema cu asasinarea președintelui Rusiei și să își dea seama cine naiba i-a înscenat totul. Nu are sens să vă spui că reușește să descurce ițele, doar e Angelina Jolie, nu?

Filmul e plin de acțiune, se spune că multe dintre acrobații le-ar fi făcut chiar Angelina, ajungând și pe la spital din când în când. Povestea amintește enorm de serialul Alias unde era plin de agenți dubli, era Jennifer Garner care scăpa din cele mai dificile situații și îi bătea pe toți de le suna apa-n cap, era o intrigă ciudată cu agenți ruși și cu preluarea puterii mondiale (parcă).
Dacă îl privești ca un film de acțiune atunci o să îți placă foarte mult, adică totuși cui nu îi place să o vază pe Jolie zbătându-se pe acolo și sărind de pe un camion pe altul? Doar și eu eram cu sufletul la gură când a sărit pe ditamai cisterna cu benzină și nenorociții ăia trăgeau cu armele după ea. Mama lor de nărozi! Partea și mai bună e că au încercat, spre deosebire de alte filme, să reducă efectele CGI folosite, și să facă toate bușiturile și exploziile mai realiste, și fără acrobații de ultim moment.
Însă dacă ai pretenții mai mari vei fi un pic dezamăgit de logica scenariului și a anumitor acțiuni. Cel puțin mie așa mi s-a părut că în unele locuri au evitat ceea ce părea normal și logic și au complicat prea mult lucrurile. Oricum nu cred că au stat ei prea mult să cizeleze scenariul 😉
Filmul e chiar făinuț, numa bun de văzut acuma pe timp de vară, cu siguranță vă va ține în tensiune până la final. În Cluj la Odeon Cinema și Cinema City.
PS: Ah, scenele din trailer cu Angelina în lenjerie intimă nu apar în film 😛
Categories: movies, video Tags:

Inception – Începutul (2010)

July 30th, 2010 3 comments

Inception e un film la care e mai bine să mergi fără a ști prea mare lucru despre el. Nimic nu se compară cu o călătorie intensă în lumea construită de Cristopher Nolan într-unul din puținele filme din 2010 care se ridică la nivelul așteptărilor. Am să încerc să nu vă dau mai multe detalii despre film decât cele oferite în trailer pentru că mi s-ar părea incorect să vă stric experiența de la cinema.
Astfel, personajul principal, Dominic, interpretat de Leonardo diCaprio, este un hoț deosebit atât prin metodele folosite cât și prin ceea ce fură. Împreună cu echipa sa bine instruită reușește să fure idei din mintea unor persoane, evident, contra cost. Iar când i se propune o ultimă misiune, o ultima sarcină, a cărei îndeplinire i-ar garanta întoarcerea acasă, vă dați seama că va face totul posibil pentru a o duce la capăt, deși de la bun început șansele îi sunt potrivnice.
Filmul nu cade pe umerii lui DiCaprio, personajul său, deși cel mai bine conturat din film, parcă fiind mai viabil doar acompaniat de ajutoarele sale, și anume de Arthur, interpretat de Joseph Gordon-Lewit (pe care l-ați văzut în 500 days of Summer și în A treia planetă de la Soare), și Ariadna, interpretată de Ellen Page (Juno). Alături de ei o veți recunoaște în film și pe Marion Cotillard, iar dacă veți zâmbi când veți auzi un anume cântec în film, vă spui de pe acuma că acel cântec a fost ales pentru film înainte ca Marion să primească rolul, deci e doar o coincidență 😛
Cristopher Nolan propune un univers interesant, o lume reală, palpabilă, dublată de o lume construită din gânduri, din imaginație, și care nu respectă legile fizicii, dar care pare al naibii de reală. Nu e prima oară când avem parte de asemenea filme, și în Matrix ne-am lovit de o lume imaginară care părea a fi realitate, nu?, însă spre deosebire de Matrix lumea imaginară este aci modelată după gândurile fiecărui subiect în parte, exact ca în orice vis (așa cum am văzut și în The Cell). Mă gândesc că în situații de acest gen, prins între două lumi, pot să apară probleme când nu mai poți face diferența între ce e real și ce e vis, între ce e materie și ce e proiecție. De multe ori întâmplările din vis par reale, altfel nu ne-am trezi panicați după un vis cu lighioane ce ne urmăresc pe o uliță umbrită, însă cât de mult să te încrezi în ceea ce ți se arată în vis? Când poți fi sigur în care tărâm ești, când poți fi sigur că nu ai probleme în a recunoaște granița dintre adevăr și imaginație?
Cadrele sunt incredibile, iar coloana sonoră semnată Hans Zimmer transformă pelicula din simplu ”film” în ”experiență”. Un film excelent cu o idee de bază interesantă, foarte bine prinsă în scenariu, un film care te prinde și te învăluie și care apoi nu îți mai dă drumul, cel mai bun pe care l-am văzut în 2010, și care cu siguranță va rămâne multă vreme ca punct de reper în anii ce vor veni. Un film care mi-a plăcut așa de mult încât m-am chinuit vreme bună să scriu un articol coerent despre el și, deși asta e a n-a variantă, tot mi se pare că nu e bine închegat și că aș fi vrut să mai spun mai multe lucruri.

De ce să nu mergeți la film? Să nu mergeți la film dacă nu puteți procesa un film complex, un film care vă va pune neuronii în funcțiune și care vă va ține ocupați ore bune cu tot felul de întrebări care vor ajunge până la urmă să dea naștere unei cascade de scenarii și interpretări. Să nu mergeți la film dacă nu reușiți să fiți atenți la detalii, nuanțe și cuvinte. Să nu mergeți la film dacă nu aveți pic de imaginație sau dacă nu aveți vise.
Începând de astăzi Inception rulează, în Cluj, la CinemaCity și Odeon Cinema. Să faceți bine să nu îl ratați! 😉
Categories: movies, video Tags:

Knight and Day (2010)

July 23rd, 2010 No comments

De când i-am văzut trailerul acum jumătate de an mi s-a părut un film haios și bine am intuit. ”Întâlnire explozivă”, că așa a ajuns tradus la noi, e un melanj de acțiune și comedie cu fire de idilă întreţesute.
Agentul secret Roy Miller (Tom Cruise) are pe urmele sale, fiind considerat agent instabil, răzvrătit, o echipă specială trimisă pentru a îl prinde și a recupera tot ceea ce își însușise acesta pe nedrept. June Havens (Cameron Diaz) pe de altă parte este o blondină ce are neșansa de a călători cu Roy cu un avion ce nu va ajunge la destinaţie din incapacitatea pilotului de a mai manevra controalele din cabină (de ce anume veţi vedea în film 😛 )
Deşi Roy are grijă ca June să ajungă teafără acasă, de aici încolo viaţa lui June se complică, fiind suspectată de a îi fi complice agentului fugar, aşa că se va găsi în situaţii care de care mai stresante, înconjurată de agenţi secreţi, de pistoale şi mitraliere, de asasini plătiţi şi de maşini ce parcă nu au pedala de frână. Iar pentru a scăpa cu bine din toate va trebui să se încreadă în Roy, un om misterios dar carismatic, ce îşi păstrează calmul şi are timp să îi aprecieze ţinuta în cele mai stresante situaţii posibile.

Knight and Day este un film care vă va binedispune, e un film numai bun pentru o seară de vară. Nu are filozofii ascunse sau fir epic întortocheat, nu insistă prea mult pe latura emoţională a poveştii şi nici nu se vrea o mare capodoperă. Da, am citit că mulţi critici l-au considerat un eşec, însă părerea mea e că ei şi-au formulat o astfel de părere doar din cauză că nu reuşesc să mai intre în costumele lor de baie şi nu se ştiu bucura de vară. Toţi cei din sală s-au simţit bine şi au ieşit cu zâmbete pe buze, dovedind că au lăsat deoparte minusurile filmului şi au apreciat părţile-i bune, au apreciat din plin umorul, acţiunea, izul tânăr al celor două personaje (deşi actorii ce le dau viaţă nu mai arată ca la 20 de ani) şi spiritul lor neînfricat.

Spuneam de minusuri. Firul epic uneori este cam neclar, şi parcă prea sunt folosite efectele speciale pentru anumite scene de acţiune care ies prea perfect. Dar nah, se trece uşor peste toate astea 😉
Evident, datorită poveştii sale, filmul e mereu comparat cu Killers, film cu Asthon Kutcher şi Katherine Heigl. Nu am ajuns să îl văd pe acesta din urmă, aşa că nu mă poci pronunţa, trailerul părând îngrozitor de plictisitor şi roz şi fluffy şi, sincer să fiu, sunt sătul de felul în care se mâţâie Heigl în faţa camerei.
Filmul rulează începând de astăzi la Cinema City şi Odeon Cinema în Cluj. Sunaţi un prieten şi mişcaţi-vă fundul la cinema. You are going to have so much fun!
Categories: movies, video Tags:

The Ghost Writer (2010)

July 22nd, 2010 2 comments
Nu știu de ce nu i-au spus ”Scriitorul din umbră” și de ce li s-a părut că ar suna mai bine să îi spuie ”Marioneta”, dar până la urmă nu contează, nu e ca și cum traducerea titlului ar fi făcut filmul mai bun.

O poveste interesantă ne prezintă Roman Polanski, o poveste despre un prim-ministru britanic ce dorește a își publica memoriile. Vă dați seama că atunci când ajungi o persoană așa importantă nu mai ai timp chiar de orice fleac… vrei să mănânci agrișe, ai pe cineva care merge în piață și îți cumpără, vrei să mergi la film, ai pe cineva care sună și îți rezervă cele mai bune locuri din sală, vrei să faci o baie fierbinte, ai pe cineva care spală cada, o umple cu apă fierbinte și aruncă niște spumant în apă… vrei să publici o carte despre viața ta, ai pe cineva care o scrie în locul tău.
Pierce Brosnan îl interpretează pe prim-ministrul britanic ce se găsește într-o bună zi fără cel care îi scria cartea. Înecat. Murit înecat. Tot ce scrisese bietul până atunci trebuia revizuit, regândit și rescris de un altul. Șansa face ca personajul căruia Ewan McGregor îi dă viață să ajungă să semneze contractul cu editura și să continue proiectul de acolo de unde rămăsese împotmolit după moartea suspectă a predecesorului său.

Ceea ce părea o nimica toată, că doar viața unui politician o considerăm cu toții a fi al naibii de plicticoasă, devine din ce în ce mai complicat și mai periculos atunci când la nivel înalt încep să aibă loc scurgeri de informații iar directorii de agenții să arate cu degetele unii spre alții iar apoi spre primul – ministru, astfel că Ewan se gășeste prins într-o situație în care nu știe ce să mai creadă din toate câte i se spun. Să fie adevărat ce se spune în presă sau să fie adevărat ce spune clientul său? Să fi luat primul ministru decizii greșite ascultând de sfaturile asistentei personale (Kim Catral) în defavoarea celor date de nevasta sa (Olivia Williams)? Greu de spus după doar două zile petrecute în vila de pe insulă a politicianului însă, ca întotdeauna, adevărul iese la iveală oricât de mult încearcă unii să îl ascundă.

Evident, lucrurile se complică, se întâmplă chestii, personajele vorbesc între ele și spre final apare și genericul 😛
Trailerul m-a făcut să mă aștept la mai multe de la film, m-a făcut să cred că am să văd un film mai dinamic, mai antrenant, bine legat, ceea ce nu e cazul. Acțiunea se derulează mai lent, uneori enervant de lent (baba Fletcher ar fi găsit mult mai repede cauza morții predecesorului lui Ewan), și de multe ori și ție ca spectator îți este interzis să afli tot adevărul, probabil pe principiul ”de ce să se chinuie doar personajul principal, ia să te mai frămânți și tu”, lucru ce reușește să te țină întrebător până la final.

Un film fără efecte speciale, cu cadre simple dar frumos capturate, și cu o coloană sonoră potrivită. Însă din păcate precum un pahar de vin sec. Greu de sorbit la început, gol precum o fantomă, cu un sentiment de ”ar putea fi mai bun” spre final, și cu un gând de ”totuși a fost cât de cât bun” după generic.
Vouă cum vi s-a părut?
Categories: movies, video Tags: