Archive

Archive for the ‘concurs’ Category

Gânduri despre Alba Iulia

September 8th, 2011 5 comments

Unii poate nu au înțeles de ce am scris mai deunăzi așa de frumos despre Alba Iulia și asta pentru că pentru mulți Alba Iulia e doar un cerculeț mai mare pe harta județului Alba, o reședință de județ și nimic mai mult. Așa am crezut și eu multă vreme și mă bucur să vă spun că m-am înșelat… amarnic.

Acum vreo patru ani scăpam de griul Clujului și porneam spre un oraș despre care nu știam prea multe. Știam doar că ar fi acolo o cetate, o catedrală și o gară. Și Andrei. Evident că cetatea mi-o imaginam a fi tare în ruine, ceva ziduri și un turnuleț mâncat de molii. Pe măsură ce băteam însă orașul, pas cu pas, eram tot mai încântat de frumusețea sa, serios. Am pornit de sus, de la fântâna arteziană ce și acuma, după atâția ani și după destule orașe văzute, mi se pare foarte faină, după care am coborât încetuc, trecând pe la Poarta IV, pe la cele două muzee, pe traseul celor trei fortificații și pe sub schelele de la Poarta III către celelalte două porți. Doar o după-masă am șezut în oraș, prea puțin timp pentru a vedea și a cunoaște cum se cuvine povestea cetății. Acum un an am ajuns din nou prin Alba Iulia dar de data asta am stat și mai puțin, doar câteva ceasuri. Am reușit a prinde schimbul gărzilor, dar cum nu era sâmbătă nu am prins și salvele de tun, și apoi, precum trece iepurele prin urzici, am făcut poze în cât mai multe locuri posibile și înapoi la gară, căci destinația ne era alta. De fiecare dată însă am fost cu cineva drag și am avut deasupra un soare mai mândru ca un ficior.

Îmi aduc aminte și acuma pe unde ne-or purtat pașii când am fost pe acolo, cât de mulți trandafiri erau înfloriți în parcul din jurul fântânii arteziene, tropotul cailor pe drumul dintre cele două porți ale cetății și chiar și banca pe care am șezut să ne mai tragem sufletul și să băgăm la-ntuneric lucruri din ghiozdane. 

Fiecare oraș pe care îl vezi, fiecare loc în care ajungi îți rămâne în minte prin ceva, fie printr-un obiectiv turistic important fie printr-un moment mai aparte. Drept urmare când spui Brașov imediat te gândești la Biserica Neagră sau la Tâmpa, dar la fel de bine te poți gândi la cât de bine te-o uns pe dinlontru o bere rece băută seara la o terasă din Piața Sfatului după o zi de umblat prin urbe prin soare. Cum e atunci cu Alba Iulia? 

Nu știu voi cum sunteți, dar eu când mă gândesc la Alba Iulia văd cetatea Alba Carolina învăluită în lumină (nu-i de mirare că mă gândeam săptămâna trecută la un eventual Festival al Luminilor). Cetatea este pentru mine partea cea mai importantă din oraș, o parte vie în jurul căreia s-au dezvoltat cartierele și care unește căile și viețile tuturor celor din oraș. Vorbim de o cetate ce a reușit în ultimii ani să iasă din pământul, lianele și mărăcinii ce o devorau treptat și să fie la fel de falnică precum în zilele-i de demult. Nu pot uita cât de impunătoare e Poarta a III-a a cetății și cât de orbitoare e deasupra-i statuia lui Carol al VI-lea în razele soarelui. Vorba ceea, dacă pe vremuri cetățile erau cucerite, astăzi cetățile cuceresc ;)

Cetatea Alba Carolina, a cărei construcție a început prin 1714 din ordinul lui Carol al VI-lea de Habsburg, știe lucruri mult mai vechi, spuse de copaci în șoaptă, știe de daci și de legiunile romane, de Ștefan al Ungariei ce a dorit-o peste măsură, de vandalii mongoli și de tătari și de planurile mărețe ale lui Mihai Viteazul. Însă cel mai bine știe să îți povestească ce a trăit, căci, făurită sub ochii atenți ai unui prinț austriac, i-a văzut pe Horea și Cloșca pierind striviți cu roata, a fost părtașă la Marea Unire din 1918 și la încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria din 1922. Alba Iulia ocupă un loc important în istoria noastră și ar cam fi vremea să realizăm că Unirea din 1918 e doar unul din multele evenimente ce se-ntâmplară în oraș.

Despre Alba Iulia nu pot vorbi decât de bine. E un exemplu cu care merită dat peste bot celor pe care îi auziți că în România nu se face nimic, că nu ne promovăm obiectivele turistice și că lăsăm totul în paragină, celor care spun că în țara asta nu se merită să stai. Da, avem multe obiective turistice lăsate la mila fenomenelor naturale, însă cetatea din Alba Iulia, alături de Bran, Râșnov, castelul Corvinilor, cetatea Neamț și încă vro câteva locații din țară ce pe moment nu îmi vin în minte, sunt printre acelea în care se lucrează neîncetat. Față de acum patru ani când era mai mult moloz și schele, acum cetatea a întinerit enorm (că ai putea să o asemui cu Fawkes), “pomnește” de viață, că nu îți vine să crezi că ești în România. E o dovadă vie a faptului că dacă vrei cu adevărat se poate, și merită să te mândrești cu așa oraș.
Am așternut astfel de vorbe pentru că așa de mult mi-a plăcut ce am văzut și ce am trăit în Alba Iulia, iar Liviu vroia să știe ce înseamnă pentru mine urbea sa. Vă spun, pe cât de fugace am reușit să o văd pe atât mă atrage tot mai mult. Cetatea are multe povești și multe secrete de descoperit și ar fi păcat să nu încercăm să le aflăm. Mi-ar plăcea să ajung la Alba Iulia și să aflu mai multe despre istoria noastră, despre “cealaltă capitală”, să mă plimb prin cetate cu oameni faini. Mi-ar plăcea să ajung la Alba Iulia pe trei zile, așa cum zice Liviu, ar fi un mini concediu pe care îl aștept de când a-nceput 2011.

PS: Poze de pe Fugind Din Cluj În Ardeal.

Categories: concurs, personal, places Tags:

Toate drumurile vor duce la Alba Iulia

September 2nd, 2011 5 comments
Când ai un oraș fain e normal să cauți metode să îl promovezi, iar unul dintre orașele faine ale țării, și cu potențial turistic mare, este Alba Iulia. Când eram mic singurul lucru ce îl știam despre Alba Iulia era “chestia aia cu Unirea”, chit că nu știam exact cine cu cine s-o unit, detaliile aflându-le mai pe urmă la școală. În ultimii ani însă orașul a devenit tot mai cunoscut ca urmare a importantelor lucrări de reabilitare a cetății Alba Carolina și asta e foarte bine. Consolidarea zidurilor, restaurarea porților și a statuilor, precum și crearea unor trasee prin cetate au atras încetuc turiști din toată țara.

Și totuși, Andrei întreabă în cadrul unui concurs cum ar putea orașul atrage și mai mulți turiști, cum ar putea fi promovat pentru ca mult mai multă lume să afle de Alba Iulia. Metode sunt nenumărate, am putea face liste peste liste, însă important e câte dintre idei sunt aplicabile și câte se pot realiza cu buget redus. Nu de alta, dar mă gândeam la un recital Andrea Bocelli sau Sarah Brightman înregistrat în cetate, dar astea sunt lucruri cam greu realizabile. 

Așa că, dintre cele mai simple metode de promovare evident că primele ar fi cele online. Deja am văzut vara asta cum cetatea a apărut online atât cu un site elegant și bine structurat cât și cu o pagină de facebook, și cum a atras turiști prin concursul Comoara din Cetate. Ei bine, dacă e să rămânem la capitolul facebook, m-am gândit la o campanie ce să înceapă cândva prin luna aprilie a anului viitor, înscrierea la concurs făcându-se prin Share-uirea articolului de concurs postat de pagina cetății, iar săptămânal să fie tragere la sorți, premiul câștigat fiind un tichet de intrare gratuită la toate obiectivele din cetate plus un prânz (complet) gratuit la restaurantul din Traseul celor Trei Fortificații și o lecție de călărie (de o oră), tichet valabil pentru două persoane și putând fi folosit până la finele lunii octombrie. Sunt sigur că lumea s-ar înscrie la concurs și și-ar planifica altfel concediile și, prin condiția ca fiecare concurent să dea Share la articolul de concurs pe Wall, ar afla și mai multă lume de cetate. Zic.

Îmi veți spune că aberez, că nu există lecții de călărie în cetate, însă ar fi tare fain de ar fi. Cai sunt și sunt faini și blânzi, har Domnului, personal este și zonă în care să se poate amenaja există, și mă gândesc la partea sudică a cetății, în zona mai joasă dintre bastioane. Multă lume ar găsi atractivă ideea și știu deja oameni care și-ar dori așa ceva.

Și, ca să termin cu promovarea online, trebuie să amintesc de utilizarea bloggerilor în a răspândi vestea despre oraș și despre tot ce înseamnă a petrece o zi două în cetate. Bloggeri sunt mulți și dornici a scrie, sunt din zone geografice diferite, sunt citiți de un public larg și s-ar lăsa antrenați cu ușurință în concursuri în care să scrie fie despre Alba fie despre ce fac Andrei și prietenii lui pentru a promova orașul.

O altă strategie, de data asta un pic mai costisitoare și care se adresează ușor unei alte categorii de public, ar fi una ce s-ar folosi de print-uri. Afișele ce le am în minte ar fi plasate în gări mari din Ardeal, ar conține o imagine faină din Alba și textul “Doar X h până la Alba. Vii în cetate? (unde X ar fi numărul de ore făcut cu trenul accelerat din gara respectivă până la Alba). Evident, se poate gândi și în afara gărilor și anume cu afișe lipite în orașe pe diverse panouri, dar cu textul modificat încât să nu indice timpul de călătorie până-n Alba ci numărul de kilometri pân acolo. Tot legat de afișe gândeam o campanie faină ce să înceapă din 2 noiembrie în diverse orașe din țară și care să  atragă lumea în cetate la început de decembrie. În acest sens îmi imaginez afișe cu imagini simple dar de efect și cu un text de genul  “Pe 1 te așteptăm la Alba” sau “Hai să ne prindem în horă pe 1 la Alba“.

Un pic mai costisitoare ar fi varianta în care am încerca o promovare folosind materiale video. Unii ar putea spune că e foarte învechită realizarea unor clipuri de prezentare clasice care să fie difuzate fie la tv fie în aeroporturi, însă părerea mea e că ar fi și tare costisitoare. Drept urmare ma gândeam la realizarea unor clipuri scurte și haioase în care personajele principale să nu fie din zilele noastre. De exemplu îmi imaginam un video scurt în care unul dintre străjerii cetății, care doarme la umbra unui nuc cu tricornul peste față, se trezește speriat de bubuituri de tun, își scoate mobilul din buzunar și, în timp ce pe față i se citește că a realizat ce se întâmplă, pe ecran să apară mesajul “Vino sâmbătă în cetate.” urmat de linkul către pagina cetății. Făcute simplu, fără a arăta prea mult, cu personaje de demult, relativ amuzante, bine realizate tehnic și musai intrigante, cred că ar avea un impact fain online. Cred că ar prinde tare bine.

E ușor de atras turiști dacă ei află că cetatea e mai mult decât niște porți și niște ziduri, că e istorie și viață. În acest sens acuma avem în fiecare zi schimbul gărzilor și oricine a fost acolo la prânz a rămas plăcut impresionat de momentele oferite. Experiențe unice pentru turiști ar putea fi create dacă ar exista un festival într-un weekend de vară în care toată acțiunea  să se deruleze pe timp de noapte. Experiențe de neuitat, torțe și lumânări, jăratec și umbre (așa cum au fost la Festivalul Luminii), străjeri și domnițe, obiective turistice deschise toată noaptea și personaje istorice vii (persoane îmbrăcate în straie de epocă și care să împrumute nu doar aspectul exterior de la personalități istorice ci și vorvirea și năravul și convingerile și) care să își spună povestea turiștilor sunt sigur că ar atrage mulți curioși pentru că unde mai avem în țară un festival în care o cetate să prindă așa viață pe timp de noapte?
Din cadrul evenimentelor unice și interesante ce să încânte participanții mă gândeam și la organziarea unei școli de vară de artă. S-ar potrivi de minune orașului și cetății și dacă e cu participare internațională cu atât mai bine.
Nu știu cât de bine ar merge, cum ar trebui integrat ca să reușească a promova turismul, însă ar fi interesantă o colaborare cu cei de la CreativeMonkeyz. Cred că ar fi deschiși la un proiect bine gândit și care să aibă în centru vreo două trei lucruri interesante din cetate iar faptul că foarte multă lume urmărește episoadele cu Mo și Foca, faptul că au așa priză la public, nu ar face decât să direcționeze atenția multor oameni spre Alba, spre cetate.
Sper că am reușit să îi răspund lui Andrei și sper că am reușit a îi oferi soluții viabile, realizabile.
Categories: concurs, places, turism Tags:

Păreri despre SuperBlog2010

December 1st, 2010 6 comments
Așa cum într-o luptă sângeroasă Soarele trebuie să dispară zilnic sub orizont, așa cum istovit orice an își găsește sfârșitul în luna lui undrea, așa și SuperBlog2010 a ajuns la final. Azi scriu articolul pentru proba cu numărul 44, ultima probă din concurs.
Ce mi-a plăcut la SuperBlog2010?

Mi-a plăcut că am avut ocazia să scriu articole interesante pentru probe care de cele mai multe ori aveau un enunț total neinspirat și rece. Dar am făcut în așa fel încât să creez un text mai aparte care totuși să respecte și cerința. 
Nu a fost deloc ușor a scrie 42 de articole. În primul rând pentru că fiecare articol a presupus un proces de documentare, proces ce uneori lua destul de mult timp, nu 30 de minute cum afirma un concurent, proces din care am avut de învățat multe despre monitoare, laptopuri și multe alte minuni de produse, dar și despre bambuși, istoria Rusiei, istoria Tarom, istoria orașului Florența, a familiei de Medici și multe altele. După etapa de documentare urma etapa de încropire a articolului, integrarea informațiilor într-o poveste atrăgătoare, crearea de personaje intrigante, alegerea cât mai potrivită a cuvintelor și construcțiilor folosite, etapă ce dura și ea destul. Mare grijă am avut în a nu exagera cu lungimea textului, am încercat să limitez numărul de paragrafe și să înlătur textul nerelevant. 
De ce nu am abordat temele precum concurenții din top 10? Pentru că blogul pe care îl citiți nu este unul tehnic. Nu găseam niciun sens în a scrie recenzie după recenzie pentru produse pe care nu le-am folosit niciodată. Și de altfel mi s-a părut just față de cititori să menționez, când era cazul, faptul că informațiile prezentate erau cele prezentate de producător și că ele nu reprezentau rezultatul experienței personale cu acel produs. Tot datorită respectului față de cel care citește m-am abținut în a face afirmații nefondate de genul “X este cel mai bun produs”. Că o parte dintre concurenți nu au făcut ca mine și astfel au primit note mai mari e problema lor, eu nu mă vând și nu îmi mint cititorii pe câteva puncte în plus.
Ce m-a făcut să particip până la final?

Am ajuns până la final datorită crezului că se poate. Au fost două luni foarte încărcate în care de multe ori pentru a îmi termina toate treburile scriam articolele pentru concurs înainte de culcare, undeva după miezul nopții. 
Am mai spus-o că am fost dezamăgit de felul în care anumiți sponsori au considerat că se face jurizarea. Notele mici obținute de la anumiți membri ai juriului, care cu siguranță se așteptau doar la elogii, au debusolat mai mulți concurenți, eu fiind unul dintre ei. Mi se părea crunt ca un articol muncit, stilat, argumentat, să fie notat mult mai slab decât un articol elogios, kilometric și fără noimă. Am vrut să renunț. Am vrut să las baltă concursul și să îmi văd de ale mele, însă am considerat că ar fi fost păcat, odată ajuns la jumătatea drumului, să las armele jos și să mă predau. 
Am continuat să scriu în stilul meu, am continuat să îmi exprim ideile așa cum sunt ele și nu cum ar fi vrut juriul să le audă, si, pentru a face totul mai incitant am adăugat elemente noi. Am pus accent mai mare pe stil, am încercat în fiecare articol diverse construcții, cuvinte cât mai variate, am ajuns până la a folosi cu precădere o anume literă în fiecare frază sau paragraf, lucru ce am constatat ulterior că a trecut neobservat de juriu, și, după cum vă spuneam acum câteva zile, am avut la fiecare articol câte două cuvinte aleatoare impuse, lucru ce îmi dădea uneori bătăi de cap în închegarea articolului, dar reușeam de fiecare dată să le inserez cu cap. 
Astfel, prin tot ceea ce mi-am autoimpus, de la jumătate încoace concursul a devenit mai mult, a devenit un proces prin care încercam și învățam lucruri noi.
Ce ai vrea îmbunătățit pentru SuperBlog2011?
Juriul. Nu e corect ca articolele despre un produs marca AVE13 să fie corectate de un reprezentat AVE13 întrucât acesta va fi predispus să acorde puctaje mari celor care scriu de bine despre respectivul produs. Am văzut și anul acesta cum articole bine construite, argumentate, au luat punctaje mult mai mici decât articole doar de stimă și de laudă la adresa unui produs, articole foarte slabe din punct de vedere creativ, stilistic și calitativ. Foarte slabe. Ar trebui să se facă cumva ca la anul jurizarea să se facă altfel. De exemplu cei de la firma AVE13 să jurieze articole despre produse marca LEXA, și invers. Astfel am avea mai mare încredere că notele se dau pe merit.
De asemenea ar trebui să existe reguli clare de punctare, de departajare. Să se știe ce anume contează în articol. Pe lângă asta ar trebui făcută o departajare mai clară a participanților, nu cum au făcut cei de la Real care au acordat tuturor care scriau bine despre ei 98, 99 sau 100 de puncte. Au notat ca având aceeași valoare texte gândite precum și articole de doi bani, copy-paste de pe siteul lor. 
Aici trebuie să îi amintesc pe cei de la BlogMoney care au apreciat creativitatea, documentarea și mesajul transmis printr-un articol. Au respectul meu!
Articole. Ar trebui impusă o regulă referitoare la lungimea articolelor. Am văzut sponsori care acordau note mari unor articole incredibil de lungi. Pentru același conținut util, dar prezentat într-o manieră mai restrânsă, alții au luat note mai mici. A fi un scriitor bun presupune și a ști sintetiza informațiile prezentate. Totuși.
Depunctări. Mi s-ar părea corect să existe, ca și anul acesta, depunctări în caz de depășire a termenului limită pentru un articol, dar și depunctări pentru cei care nu știu a scrie corect românește. Am văzut în top10 niște exprimări de toată jena, dezacorduri și multe altele. Dar cum unii au ajuns acolo din cauza opiniilor lor pozitive din fiecare probă, e de înțeles. Și ar trebui depunctați, zic eu, cei care nu folosesc diacritice. Totuși e un concurs în limba română, iar în limba română nu există “inshtiintzare” sau “instiintare” ci “înștiințare”. Totodată articolele extatice ar trebui și ele tratate circumspect și descurajate.

Articol scris pentru ultima probă din concursul PcNews SuperBlog2010. Enunțul probei aici.

Categories: concurs, superblog Tags:

Partenerii SuperBlog2010

November 29th, 2010 No comments
Tot mai aproape de final suntem, tot mai aproape. A treia ediţie a concursului SuperBlog a fost organizată din nou de PcNews în colabore cu Swizz Plan. Ideea concursului a rămas aceeași ca în anii trecuți, și anume de a crea o competiție din care să iasă la lumină cei mai talentați bloggeri.

Parteneri ai concursului sunt, în ordinea numerelor de pe tricouri:

  • TVR – Zon@IT – cea mai longevivă emisiune de profil IT de la televiziunile din România, difuzată vineri după-masa de la ora 18 pe TVR2. Cred că am prins emisiunea de câteva ori. Chiar simpatică.
  • revista Connect – o revistă în care sunt prezentate nenumărate gadgeturi. Nu am răsfoit niciodată vreun număr, dar după copertă pare interesantă.
  • revista Photo magazin – revistă profesională dedicată celor împătimiți de fotografie și tuturor celor ce încearcă a opri timpul.
  • radioLynx – de cei de la Lynx am tot auzit, chiar le-am și ascultat emisiunile anul trecut. Lexa noastră chiar a vorbit în direct în cadrul unei emisiuni despre SuperBlog :)
  • www.121.ro – Comunitatea femeilor senzaționale. Sincer să fiu nu am avut tangențe cu siteul, pare interesant dar nu e pentru mine :P
  • www.ArenaIt.net – Câștigătorii din 2008 care, dacă bine mai țin minte, au și jurizat anul trecut o probă. Pe siteul lor veți găsi recenzii la diferite aparaturi nou apărute. Merită să aruncați o privire pe acolo ;)
  • www.MoneyWatch.ro – Câștigătorul ediției 2009. Siteul MoneyWatch.ro vine cu articole de calitate din domeniul economic, articole menite a facilita înțelegerea junglei în care, ca proprietar al unei firme mici sau ca economist, te avânți.

Mulțumiri organizatorilor pentru sprijinul oferit concurenților și mulțumiri partenerilor media pentru promovarea concursului.

Articol scris pentru concursul PcNews SuperBlog2010.

Categories: concurs, superblog Tags:

Asus și grăsunul

November 28th, 2010 No comments
Nu mai este mult din concursul SuperBlog 2010. Până la linia de final mai sunt doar trei probe, cu tot cu cea prezentă. Nu au fost puține, și fiecare probă a presupus atenție în documentare, în abordare și în construcția articolului. 
Pe undeva pe la mijlocul concursului, deci cam pe la proba 20, am avut o tentativă de a renunța. Recunosc. Mi se părea că încercam în van să scriu articole interesante, aparte, căci simțeam că juriul nu se lăsa impresionat de ele. Nu erau articole fabuloase, extatice, erau texte liniștite, oneste, dar nah. Am hotărât totuși să continui și am făcut o mică schimbare, am încercat să fac lucrurile mai interesante, iar pentru asta am apelat la un prieten pe care l-am rugat să îmi furnizeze la fiecare probă câte două cuvinte pe care eu mă obligam să le includ în articolul corespunzător. Evident că nu afla enunțul probei decât după ce publicam articolele pe blog. Uneori era ușor să incorporez cuvintele date în text, alteori regretam că mi-a trecut prin minte asemenea trăznaie, dar o scoteam mereu la capăt. 
În momentul în care Asus, iscoditor din fire, a vrut să afle ce aș discuta eu cu grăsunul cu barbă și ce am pune la cale, mi-am spus că ce ar fi mai potrivit decât să negociez ceva pentru persoana care m-a ținut în concurs și care a făcut fiecare probă mult mai incitantă. 
Dacă vă gândiți că cei de la Asus știu face doar laptopuri vă înșelați amarnic. Lista lor de produse include și unități optice (interne sau externe), monitoare, plăci de bază, plăci de sunet, routere wireless, plăci video, tv tunere sau media playere. 
Bărbosul venise incognito la întâlnirea noastră. Tare se bucura să vadă orașul de aproape, ziua, iar ceaiul de fructe de pădure, în care fură aruncate niște felii de lămâie și niște stropi mari de vin, pentru gust, îi plăcea la nebunie.
I-am arătat ce am ales dintre produsele Asus, un monitor Asus LED MS228H. În momentul în care a cerut să îi mai pun ceai în cana de jumătate de litru deja terminasem de îi povestit ce v-am spus și vouă în primele paragrafe. Pe durata celei de a doua căni i-am spus și de ce tocmai acel model l-am ales.
În primul rând am ales să fie un monitor LED pentru calitățile sale net superioare unui LCD: contrastul mare (10.000.000:1) ce face culorile să apară vii, reale, pentru rata de reîmprospătare mică (2ms), perfectă pentru jocuri dinamice, evenimente sportive și filme, pentru consumul redus de energie electrică și pentru claritatea imaginii. Știam că față de ce deține acasă ceea ce alesesem reprezenta un upgrade important, mai ales că monitorul putea reda cu fidelitate și imagini high definition.

Apoi am ales modelul pentru designul său unic, elegant, care amintește de litera b de la binar sau chiar de un 1 alipit unui 0, și pentru ușurința cu care se poate modifica înclinația ecranului, chiar cu un singur deget. 
La a treia cană de ceai deja discutam despre rețeta de cozonac ce o primii de la nevastă-sa. Trebuia să mă țin de promisiune și să o încerc înainte de Crăciun.
Nu am stat mult pe gânduri și le-am scris celor de la Asus rezultatul întrevederii cu grăsunul. Nu știu dacă vor reuși să ia legătura cu el pentru a duce planul la bun sfârșit sau dacă Moșul are deja altceva pregătit în traistă, asta nu mai ține de mine ci de cei de la Asus. 
Cât despre mine, ce să vă spui? Nu aș fi ajuns să scriu acest articol de nu mi s-ar fi dat câte două cuvinte de inserat în fiecare articol de o lună încoace. Așa că mă folosesc de ocazia asta pentru a îi mulțumi pentru sprijinul mai mult decât lexical.
Articol scris pentru concursul PcNews SuperBlog 2010.
PS: Da, și în articolul de față există două cuvinte impuse :)
Categories: concurs, superblog Tags:

LCD vs LED

November 28th, 2010 7 comments
Am să fiu sincer cu voi, până ieri havar nu aveam care e diferența între televizoare LCD și televizoare LED. Serios vorbesc. Îmi păreau toate la fel, mă gândeam că o literă diferență nu-i mare scofală. Și apoi mă gândii că o literă diferență face mult. Una e eratic și alta e erotic, una e tenis alta e tenie, una e poartă alta e soartă. Drept urmare am făcut ce face orișicine când are nevoie de informațiii: m-am documentat despre cele două grupe de litere.
LCD vrea să spună Liquid Crystal Display, adică afișaj cu cristale lichide. LED vrea să spună Light-Emitting Diode, adică diodă emițătoare de lumină. Televizoare LED sunt similare celor LCD, doar că folosesc LED-uri ca backlight.
Dacă mergi într-un magazin toate televizoarele arată la fel, însă există câteva diferențe între cele două.
  • Televizoarele LED sunt mai subțiri decât cele LCD cam cu o treime.
  • Televizoarele LED au un consum de energie mai redus cu 40% față de televizoarele LCD cu aceeași diagonală. 
  • Televizoarele LED au culori mai vii, mai reale, au o rată de contrast extrem de mare, până la 500,000:1, negrul fiind negru și nu gri ca  în cazul celor LCD. Rata de reîmprospătare a imaginii este și ea mare, ceea ce le face perfecte pentru a urmări întreceri sportive sau filme. 
  • Televizoarele LED nu au nevoie de mercur în procesul de fabricare, așa cum au nevoie cele LCD, ceea ce înseamnă, pe lângă consumul redus de energie, încă un plus în ceea ce privește protecția mediului. 
  • În ceea ce privește prețul, deocamdată cele LED sunt cam cu 40-50% mai scumpe decât cele LCD, însă diferența de preț e în continuă scădere.

Televizor am deja, un LG LCD, și sunt mulțumit de el. Cred că singurul lucru ce mi se pare mai enervant la el este negrul. Negru care de cele mai multe ori este doar o nuanță de gri închis. De asta, dacă aș fi pus în situația de a alege un televizor dintr-un magazin, după o prealabilă testare a lui și după obținerea unui extras de cont, aș opta pentru un televizor LED. Aș avea parte de culori vii, așa cum ar trebui ele să fie, aș putea urmări nestingherit și imagini mai dinamice cum ar fi cele din competițiile sportive iar factura de curent ar fi mai mică. Voi nu tot LED ați alege?
Articol scris pentru concursul PcNews SuperBlog2010. Enunțul probei aici.
Categories: concurs, superblog Tags:

Monetizarea blogului

November 27th, 2010 No comments
A scoate bani din blog. Toată lumea care își face blog se gândește cum să scoată bani din blog. Un cont rapid și gratuit pe o platformă uzuală, două articole insipide și apoi cireașa de pe tort: reclame, adSense și cât mai multe elemente care să aducă bani unui blog cvasi-necunoscut.
Banii și puterea au întunecat mereu mintea oamenilor, lucru ce nu facce excepție în cazul banilor proveniți din blogging. Momentul în care un blogger scrie pentru bani se simte de la o poștă. Simți deja din primele fraze stilul diferit, topica mai aparte, laudele subtile, și nu poți să nu te întrebi ce s-a întâmplat cu spiritul liber al bloggerului pe care îl admirai, ce s-a întâmplat cu convingerile sale în care credea cu tărie. Da, banul schimbă oamenii, îi face mai tonți.
Banii strică și aspectul blogului. Eu citesc un blog pentru textul publicat, nu pentru zecile de reclame ce sufocă orice idee și o aruncă într-un con umbros din care rar are șanse să iasă. Mi-am spus că o soluție pentru a nu mă simți agasat de atâtea linkuri plasate aiurea e să citesc acele bloguri în reader. Dar am renunțat și la asta când văzui cum doar primul paragraf se încărca în reader. Articol despre noul single al lui P!nk, de exemplu, din care în reader apărea textul din primul paragraf până înainte să fie numită piesa carea avea să fie noul single. Îmi pare rău, sunt și alte siteuri de pe care pot afla aceeași informație, în întregime, în reader. Sau rețetă pentru  tocană de legume care în Reader se termina cu “se ia conopida și se …. “. 
Eu nu mi-am pornit blogul cu gândul de a face bani din el. Nu am intenționat vreodat a pune reclame pe el și a deveni ca un păun, cu pene lucioase și frumos colorate ce să atragă ochii cititorilor departe de gândurile ce le aștern pe pagină. 
Pe de altă parte articole advertoriale nu mi-ar displăcea, am mai menționat asta tot în cadrul acestui concurs, atâta vreme cât sunt de acord și am încredere în firma/produsul despre care ar trebui să scriu. Altfel, doar pentru bani, nu cred că aș scrie despre ei pe blogul meu. Ce mi-ar mai plăcea ar fi să scriu despre produse pe care să le testez. Despre un telefon pe care să îl folosesc timp de o săptămână două, despre un netbook, despre un laptop sau despre o mașină cu care să merg în concediu, nu articole imaginare, pe NeVe, cum ni se cer în acest concurs. Dar visez prea mult, sunt prea mic și prea necunoscut pentru așa ceva. Dar după cum ziceam, mi-ar plăcea.
Viitorul nu va schimba prea multe în ceea ce privește traiectul blogului, cel puțin nu din câte văd eu acum. Am început să scriu doar pentru o mână de oameni, cu timpul comunitatea din jurul blogului a crescut, cu pași înceți, dar a crescut. Totuși prefer să am mai puțini cititori, oameni cu scaun la cap, decât cu sutele și mai tonți ca o moluscă. Blogul meu nu este unul de știri, nu este unul de mondenități, ci doar un spațiu curat, comfortabil, micuț, călduț,  în care scriu tot ce găsesc mai interesant, fără însă a da prea multe detalii despre viața mea, cum fac alții. Nu am să scriu tâmpenii doar pentru a atrage cât mai mulți vizitatori de pe Google și nici nu am să mă pup în blogroll cu orișicine sau să fac link-exchange cum tot cer unii în mailuri. Dream on!

Articol scris pentru concursul PcNews SuperBlog2010. Enunțul probei aici.

Categories: concurs, superblog, thoughts Tags:

Două vorbe despre Asus Bamboo

November 27th, 2010 No comments
Acum vreo douăzeci treizeci de ani fiecare își gospodărea cât mai bine casa. Resturile alimentare erau strânse aparte pentru a fi consumate de câine sau de porci. Televizorul era pornit doar de cineva se uita la vreun program, becul era aprins într-o cameră doar de cineva avea nevoie de el acolo. Era un stil de viață cumpătat, echilibrat și responsabil. Îi spunea bun simț.
Astăzi nimănui nu îi mai pasă de nimic. La gunoi se aruncă orice, din hypermarketuri se cumpără orice, chiar dacă nu ajunge a fi folosit deloc, televizorul merge în neștire, de multe ori pe post de radio, lumina e aprinsă în toată casa, calculatoarele stau pornite peste noapte pentru a downloada acel dvd greu găsibil în format piratat și care vine cu doar 10 kb/sec. Și ne mai mirăm de găurile din buget. Încă ne mai mirăm. Iar acum toate comportamentele ce erau normale acum treizeci de ani sunt chic, sunt la modă și le spune ecologie.
Un pas înainte au făcut cei de la Asus. Au creat laptopurile Asus Bamboo îmbinând tehnologia cu natura.
Ce e deosebit la aceste laptopuri și cum protejează ele natura? Până la 25% din materialele plastice folosite în fabricarea unui laptop au fost înlocuite cu lemn de bambus. Stați liniștiți că nu ia foc! Lemnul de bambus e ușor și totuși rezistent. Aspectul ce îl conferă laptopului este unul aparte, rafinat.
Îmi veți spune că nu are cum să protejeze natura atâta vreme cât e nevoie de lemn, adică să fie tăiați copaci. Ei bine, bambusul e un lemn mai special. Vedeți voi, el are cea mai mare rată de creștere din regnul vegetal, putând crește până la 100 centimetri în 24 de ore, putând atinge și uluitoarea rată de creștere de un metru pe oră pentru perioade scurte. Asta nu înseamnă că un bambus crește într-o săptămână șapte metri, să fim serioși. Ratele de creștere amintite mai sus sunt prezente în pusee, totul depinzând de fertilitatea solului. Un bambus poate atinge înălțimea maximă uneori și în 3 sau 4 luni, la maturitate ajungând cam în 5 sau 7 ani, lemnul său fiind fraged și numai bun de utilizat ca material de construcții cam dintr-al doilea și până în al șaptelea an de viață, după această vârstă lemnul fiind invadat de fungi și suferind modificări structurale ce îl fac inutilizabil. Așadar putem zice că, având în vedere că pe un sol fertil bambusul atinge dimensiunile standard în patru luni, lemnul său devine un material de construcție numai bun de utilizat, ușor de procurat și cu pierderi reduse pentru mediu.
Laptopul Asus Bamboo dispune și de tehnologia nVIDIA Optimus care, în funcție de complexitatea programelor folosite, alege automat placa video potrivită, între placa video dedicată nVIDIA şi procesorul grafic integrat Intel, folosind chibzuit resursele energetice ale laptopului. Dacă în urmă cu ceva vreme exista un buton de comutare manuală de pe o placă video pe alta sau se schimbau setările manual, lucru ce necesita și oprirea tuturor aplicațiilor ce rulau în acel moment, în prezent aceasta comutare se face automat datorită tehnologiei nVIDIA Optimus. Este uşor de utilizat, creşte performanţele laptop-ului şi autonomia bateriei. Placa video dedicată e folosită atunci când se rulează un joc, un fișier video high definition sau când sunt folosite aplicații complexe. Când se rulează aplicaţii de tip office, internet, mesagerie instant sau aplicații de gestiune a fișierelor, placa video dedicată este dezactivată complet, iar placa video integrată îi ia locul.  Tehnologia nVIDIA Optimus este compatibilă cu procesoarele Intel core i3 i5 și i7 și rulează doar pe Windows 7.

Prin acest consum rațional al energiei electrice se realizează mai multe lucruri. În primul rând se consumă doar cât e nevoie, nu se face risipă de energie care ar însemna de fapt și risipă de combustibili necesari în obținerea ei. În al doilea rând se evită supraîncălzirea și drept urmare se evită uzarea mai rapidă a componentelor laptopului, ceea ce duce la prelungirea duratei sale de viață. Asta va să zică va duce la diminuarea deșeurilor din parcul de laptopuri stricate. 
Avem așadar un laptop în care o parte din plastic a fost înlocuit cu lemn. Avem un laptop cu tehnologie inteligentă de folosire a resurselor energetice. Avem un laptop care este totuși performant, să nu uităm asta. 
Este de admirat inițiativa luată de Asus și, spun eu, ar trebui urmată și de alții. Inovația și protejarea mediului nu ar trebui să fie ceva cool, nu ar trebui să fie ceva de care să ne amintim doar când vedem factura prea încărcată de la Electrica, ar trebui să fie ceva ce să ne preocupe tot timpul. Cu toții avem grijă de casa în care locuim, nu? Ei bine, Pământul este casa noastră, ar trebui să avem grijă de el.
Articol scris pentru concursul PcNews SuperBlog2010. Enunțul probei aici.
Categories: concurs, superblog, thoughts Tags:

Alegeri

November 27th, 2010 No comments
Fiecare alegere pe care o facem spune ceva despre noi, despre personalitatea noastră. Fie că e vorba de o jachetă de iarnă mai tinerească, despre o consultație la un cabinet privat, despre un vot în favoarea unui anume partid sau despre achiziționarea unui anume model de mașină.
Vedeți voi, când alegem un anume brand e din cauza imaginii ce acesta și-a clădit-o treptat, e datorită încrederii ce o avem în produsele respective. Dacă e să vorbim despre mașini, căci nu o să vorbim despre paste de dinți în ceea ce urmează, lucrurile stau altfel decât în cazul unei bijuterii. Dacă inelul cu diamant sau colierul îți e văzut doar în anumite momente, creând o aură sofisticată temporară în jurul tău, o mașină e imposibil de ratat, funcționând ca o extensie mecanică a șoferului.
Sunt atâtea mașini pe străzile din oraș că uneori ajungi mai repede pe jos până la școală sau la serviciu. Fiecare mașină spune câte ceva despre proprietarul ei. Unul e mai sărac, altul e prea plin de bani, altul e vitezoman, altul ține cu morțiș să fie în centrul atenției, altul e prea leneș și nepăsător.
O mașină Toyota încarcă profilul șoferului cu calități ce derivă din imaginea companiei dar care nu neapărat sunt cu adevărat ale șoferului. Astfel, teoretic, un șofer ce conduce o Toyota este sigur pe el, hotărât, atent la cele mai mici detalii, exigent, pune preț pe calitate, este preocupat de siguranța lui și a familiei sale dar și de a celorlalți participanți în trafic, respectă mediul și alege motorizări cu emisii poluante reduse, e stilat, iubește frumosul și comfortul, are o minte deschisă înspre inovațiile tehnologice, nu îi e frică a porni la drum, oricât de lung pare acesta. Șoferul unei mașini Toyota pare a face parte din partea superioară a păturii de mijloc a societății, e școlit, are cel puțin liceul absolvit. Despre statusul marital nu mă pronunț decât dacă îi văd mâna, dar nici atunci sută la sută.
Cam așa ar arăta un profil teoretic al unui șofer ce conduce o Toyota, dar realitatea de multe ori poate fi alta. Ce spuneau părinții când eram de o șchioapă? Să nu îi judecăm pe alții, mai ales că de cele mai multe ori putem fi înșelați de aparențe. Așadar și a îți forma o anume părere despre o persoană doar pe baza hainelor ce le poartă sau a mașinii ce o conduce e cam hazarduos.
Fiecare alegere pe care o facem spune ceva despre noi, despre personalitatea noastră.. Fiecare alegere pe care o facem deschide noi oportunități, noi valuri de evenimente. Fie că e vorba de schimbarea total aleatoare a drumului către serviciu într-o dimineață de iulie sau de înnegrirea altor numere decât de obicei pe biletul de la loto.
Articol scris pentru concursul PcNews SuperBlog2010. Enunțul probei aici.
Categories: concurs, superblog Tags:

Design, atingere

November 26th, 2010 2 comments
Laptopuri. Cât de inaccesibile păreau acum ani buni. Doar oamenii de afaceri, doar cei cu bani își permiteau așa ceva, doar oamenii cu o viață profesională găseau utilitatea unor  asemenea mașinării.
Primul meu laptop a venit pe neașteptate, acum câțiva ani. Am fost extrem de încântat de el. Micuț, cu ecranul cât o coală A4, argintiu, cu tastatură silențioasă. O mică jucărie ce a făcut față cu brio tutuor solicitărilor mele timp de patru ani ,până într-o zi când pur și simplu a cedat. Zgomote ciudate, metalice, veneau din interioru-i, totul se mișca în reluare, iar prognosticul medicului a fost unul infaust. Am pornit așadar atunci în căutarea unui laptop și știam care avea să fie prima caracteristică la care urma să fiu atent: prezența bateriei. Râdeți râdeți, dar micuțul cu care m-am înțeles bine patru ani de zile nu avea baterie. 
În căutările mele ulterioare am ținut cont de mai multe lucruri.
Cel mai important aspect cred totuși că a fost designul. Nu îmi e totuna să folosesc o ustensilă hidoasă sau una la care să îmi facă plăcere să mă uit. Totuși, ca utilizator te zgâiești mereu la laptop, îți fug mereu ochii de la ecran la taste și apoi înapoi și trebuie să îți placă ce vezi. Am eliminat din prima modele cu nenumărate butoane colorate în plus, modele cu zece rânduri suplimentare de taste funcționale, modele gri cu texturi asemănătoare cu pielea de vânat. Vânat asemănător aligatorului. 
Interacțiunea cu un laptop este și o experiență tactilă. Sunt atâtea modele pe piață confecționate din materiale care nu îmi sunt deloc pe plac la atingere, sau cu taste dure, greu depresabile și astfel și zgomotoase, sau cu suportul pentru încheieturi prea rugos sau, din contră, prea lăcuit. Nu știu ce e în capul celor ce le fabrică.
M-am îndreptat astfel spre un model negru, elegant, ergonomic, fără taste în plus, cu un design simplu și stilat. Și da, cu baterie :P
Claritatea imaginii e următorul aspect ce contează după aspect și evaluarea tactilă. Ecranul trebuie să fie în stare a reda imagini clare, să aibă un contrast mare și preferabil să afișeze corect și imagini video în HD. Și toate astea în așa fel încât să nu obosească ochii persoanei ce îl folosește.
Nu mă omor prea mult după specificații tehnice. Da, am căutat unul performant, dar nu am făcut mofturi asupra chipsetului sau a frecvenței sau modelului procesorului. Am pornit cu o configurație dorită și am încercat să găsesc modele care să se potrivească acestei liste, un echilibru între capacitate crescută de stocare, memorie RAM suficientă și procesor puternic pentru rularea unor aplicații complexe, placă video destul de puternică pentru fișiere high definition și modalități multiple de conectivitate. 
Însă oricât de ispititoare păreau unele modele, criteriul preț a avut mereu un cuvânt important de spus. 
Obținând evaluări pozitive în toate categoriile, am ales un laptop Dell de care sunt extrem de mulțumit. Cei de la Dell au mers pe sintagma Less is more și au creat un laptop ce arată extrem de elegant, de la tot platoul orizontal, cu tastatură și touchpad, la ecran și la zonele laterale folosite pentru porturi USB, cabluri de alimentare sau de retea, la ledurile indicatoare albastre situate înspre utilizator, leduri ce în combinație cu negrul laptopului creează o atmosferă ușor sobră și sofisticată, și până la balamalele discrete ale ecranului.
Articol scris pentru concursul PcNews SuperBlog2010. Enunțul probei aici.
Categories: concurs, superblog Tags: