Archive

Archive for the ‘books’ Category

Joacadeamine – Curățenie de primăvară part2

March 5th, 2011 2 comments
Se pare că lumea se bate pe cărțile bune, și Doro mi-a luat-o înainte la curățenia de primăvară și s-a ales cu Autobiografia Agathei Christie. Cum regula era primul venit primul servit, nu fac decât să mă conformez și să ochesc o altă carte de pe listă, de data asta “Parrot and Olivier in America” de Peter Carey, carte de care nu am auzit decât vorbe de laudă. Să sperăm că de data asta sunt primul ce o dorește 🙂
Categories: books Tags:

Joacadeamine – Curățenie de primăvară

March 5th, 2011 2 comments
Joacadeamine face o nouă curățenie de primăvară și cu ocazia asta oferă cărți. Multe cărți. Am văzut multe titluri interesante în lista de pe siteul lor, însă ce mi-a atras privirile e Autobiografia Agathei Christie. O carte despre care citisem acum două luni că ar fi una dintre autobiografiile cele mai frumos scrise.
De Agatha Christie am auzit mic copil fiind, cred că eram doar prin clasa a patra când urmăream la televizor filme ce erau ecranizări ale cărților ei și îmi plăcea la nebunie suspansul și misterul și modul prin care la final era demascat criminalul. O adevărată plăcere să vezi cum își punea detectivii la lucru în povești elegante, bine structurate și argumentate, ceva ce mai rar găsești în zilele noastre. Și oricum apreciez mai mult când răufăcătorul e prins prin metodele clasice și nu folosind amprente și analize ADN sau te miri ce tehnici moderne ultra-sofisticate.
Știți cum e, cărțile nu s-au scris singure, eroii nu au rezolvat cazurile de capul lor, totul a fost gândit, până în ultimul detaliu de autoare, iar asta a presupus și o oarecare muncă de documentare. Mi-ar plăcea să aflu mai multe despre doamna Christie, despre cum crea un personaj, despre cum se documenta despre diverse domenii, despre cum privea familia fascinația ei pentru crime, pumnale, otrăvuri și arme de foc, despre cum i-a fost viața și cea a determinat-o să se apuce de scris. 
Iar faptul că în cartea mai sus amintită e chiar ea cea care își povestește viața face ca relatările să fie lipsite de răceala pe care ar fi adus-o un scriitor-fantomă și să te apropie mai mult de omul care a fost Agatha Christie. Sper să reușesc să citesc cartea și să vă scriu mai multe despre ea.
Categories: books Tags:

Shantaram

August 23rd, 2009 4 comments

Rapizi cei de la curierat, nu am cuvinte.

Miercuri dimineața am trimis mailul cu adresa mea la Europa FM și joi dimineața mă și sună mama, să mă întrebe ce treabă am eu cu cei de la radio… sosise deja pachetul pentru mine.

Ei bine, înainte de a pleca în concediu am participat la un concurs organizat de RadioMadonna.ro, și se pare că am avut noroc și la tragerea la sorți a ieșit numele meu. Cele două volume ale cărții ”Shantaram” de Gregory David Roberts se aflau în pachet (carte apărută la noi la editura All). Cartea pare draguță, Gwyneth Paltrow spunea acum ceva vreme că Shantaram este cartea preferată a Madonnei (și așa o promovează și editura), și din câte văd pe imdb se lucrează de ceva vreme la ecranizarea ei, cu Johnny Depp în rolul principal.
Mă uit la cele două volume groase și îmi dau seama că va dura o vreme până când vă voi povesti ce mi-a plăcut și ce nu la ea, dar până atunci mai este, nu de alta dar pe lista cu ”cărți de citit” este o alta înainte, și anume Harry Potter book no. 7 (da, știu, toată planeta a citit cartea acum doi ani, dar la mine doar acum i-a venit rândul).
Și cu cărțile astea în față îmi aduc aminte cum acum un an am fost întrebați ”Care e ultima carte pe care ați citit-o?”. Priviri cam panicate în încăpere ce e drept, prea panicate… rușinos. Dar despre asta poate altă dată.
Categories: books, concurs Tags:

Citadela

March 3rd, 2008 No comments

Dintre putinele carti care vorbesc despre ce inseamna a fi un medic, “Citadela” lui Cronin se remarca prin temele abordate si prin personajele sale.

Cartea urmareste destinul unui medic, Andrew Manson, proaspat absolvent al Facultatii de Medicina. Ajuns intr-un sat minier departe casa, acesta realizeaza ca, desi a absolvit cu note foarte bune scoala medicala, e inca nepregatit pentru a practica medicina, mai ales cand nu dispune de toate metodele si medicatiile descrise in carti. Pornit pe principiul de a fi cat mai util si de a face totul cat mai bine, de multe ori a trebuit sa nu aplice metode invechite si terapii care i se pareau nefolositoare, insa nu toata lumea a apreciat inovatia. In acest sat Andrew reuseste sa se imprieteneasca cu Denny chirurgul si sa afle pe pielea lui ce inseamna a iubi, dupa primele intalniri cu invatatoarea din sat. Gasind un post mai bun intr-un oras minier, o ia pe Christine (invatatoarea) de sotie si se muta impreuna in noua resedinta. Si aici insa dau de oameni reticenti la inovatii si de medicii care nu se inghit unii pe altii. Ajutat de Christine Andrew incepe un amplu studiu al efectelor prafului de mina asupra sanatatii minerilor, si sustine si un examen important la Londra pentru a obtine un titlu medical mai important. Dupa cativa ani cei doi se muta la Londra, Andrew sperand ca va profesa intr-un spital mare si unde va avea cazuri cat mai interesante. Spre surprinderea lui gaseste un sistem medical aiurit in care pe primul loc nu este pacientul ci banul. Incetul cu incetul Andrew renunta la principiile sale si astfel ajunge un medic renumit si bogat. Relatia dintre cei doi soti devine tot mai rece, si asta datorita acestor schimari de ideologie. Spre final things happen, Denny vine in vizita, things happen, Andrew ajunge in fata Comisiei Medicale, things happen, si apoi avem parte si de un final al cartii. Ce se intampla puteti descoperi daca cititi cartea 😉

Daca veti cauta informatii despre autor veti afla ca a fost medic. Cu siguranta experienta sa l-a ajutat in conturarea personajelor si in descrierea procedurilor medicale. In Citadela el ne prezinta nesiguranta si intrebarile ce macina un medic la fiecare caz, arata slabiciunile sistemului medical, pune sub semnul intrebarii moralitatea unor doctori (chiar aratand la un moment dat ce li se poate intampla celor care se concentreaza pe ban si nu pe pacient) si vine cu ideea educatiei medicale continue (ce presupune ca un medic sa urmeze cursuri de perfectionare si dupa absolvirea facultatii). Chiar daca dr. Andrew isi incepe activitatea in 1921 (cartea a fost publicata in 1937), si chiar daca de atunci sistemul medical britanic a evoluat simtitor, personajele si ideile subliniate in carte sunt inca actuale. Sunt inca valabile.

Citind cartea, pe langa faptul ca vom indragi o mare parte din personaje, ajungem sa intelegem viziunea lui Cronin despre medicul perfect. Insa pana la urma nu este vorba doar despre medici, este vorba de oameni in general. Cu totii putem fi mai buni daca vom porni cu gandul ca trebuie sa facem lucrurile cat mai bine atat pentru noi cat si pentru ceilalti, sa incercam mereu sa ne perfectionam in domeniul nostru de activitate, sa stim ca valoarea unui om nu se masoara in averea sa si ca totul se obtine prin munca. Si evident, ca toate cele de mai sus nu au farmec daca nu ai alaturi un suflet drag 🙂

O carte buna, cu morala, o lectura usoara ce o recomand tuturor, mai ales tinerilor medici. 😉

Cartea a fost ecranizata in 1938 in regia lui King Vidor ca film artistic (obtinand patru nominalizari la premiile Oscar), si in 1960, 1964, 1983 si 2003 ca miniserie tv.

Read more reviews about the book: Metcalf, PJ, LitMed.

Categories: books Tags:

Printul din Central Park

November 30th, 2007 1 comment

Eu sunt printul din Central Park, si parcul este regatul meu.

Citind “Printul din Central Park” (de Evan H. Rhodes) (editura Humanitas, Cartea de pe noptiera) ne aflam pentru cateva ceasuri bune in compania lui JJ, un baiat de 11 ani, care, fugit din apartamentul asistentei maternale (eh, vorba vine, ca nici asistenta nu ii poti spune si nici “maternal” nu i se potriveste), si neavand unde altundeva sa mearga (nu tu parinti, nu tu orfelinat, no nothing) se hotaraste sa traiasca pe cont propriu in parc. In Central Park. Principalele griji sunt evident masa si casa…. Cum reuseste el sa isi procure hrana, sa isi gaseasca un loc de dormit, sa scape de cainele ce mereu ii fura mancarea si cum il infrunta intr-un final pe un vlajgan de 16-17 ani (care l-a terorizat de mai multe ori) puteti afla doar citind cartea. Eu nu va spun mai multe. O poveste interesanta despre cum un pusti de 11 ani reuseste sa supravietuiasca, urmand niste reguli stricte, in parcul din jungla asfaltata. O poveste cu un pusti de admirat.

Pe coperta chiar scrie “ Dupa ce veti termina cartea o sa va vina sa lasati mancare pe bancile sau prin cosurile de gunoi de prin parcuri.” Hmm, might be true… 😉

Am observat ca exista doua ecranizari, una din 1977 si cealalta din 2000. Inca nu am gasit niciuna dintre ele 😀

Categories: books, personal Tags: