Le temps de mon père
Sunt cântece cu ritmuri care te prind din prima și sunt cântece care au nevoie de timp ca să îți intre sub piele, cântece pe care le asculți și pe care ajungi să le îndrăgești din cauza cuvintelor scrise cu suflet. Se întâmplă uneori să știi versurile unui cântec, și să le și înțelegi, dar să nu rezoneze în tine decât după multă vreme, să nu le poți lega de anumite evenimente, lucruri sau persoane decât după ani buni de la prima audiție. Și e normal să se întâmple așa, la fel cum se poate întâmpla ca de abia după numeroase audiții ale unei melodii să auzim pentru prima oară un anumit instrument muzical.
Întotdeauna mi-a plăcut Le temps de mon père (1973), un cântec cu o linie melodică ritmată, veselă, și cu versuri ce aduc aminte de o copilărie tot mai îndepărtată, dar parcă de ceva vreme altfel îl înțeleg și îmi e și mai drag. Probabil pentru că îmbătrânesc.
“Viens me parler du temps de mon père
Dans la maison où je suis née
Toi le plus grand et moi la dernière
Je n’ai pas su qu’on était heureux “
Totul pana la “imbatranesc”
Daca ziceam ca “Probabil pentru că odata cu trecerea anilor devin mai intelept.” ar fi fost mai pe placul tau? Oricum, altul e rostul articolului.
Imi place cum suna piesa!
Cine este aceasta Dalida? And by that I mean, care album l-ai recomanda pentru un necunoscator? Am vazut pe Wiki vreo 40 albume de studio si peste 50 de compilations. E cam… overwhelming.
Pai probabil cel mai bine ar fi sa incepi cu un Greatest Hits. Era unul pe doua cd-uri parca http://amzn.to/W4gWGH
Dintre albumele de studio mie imi place mai mult unul din anii 70, primul album din seria “Les annees Orlando”
http://amzn.to/YGRa6n
Si apoi mai vezi ce iti place. Are cantece si in italiana care suna foarte bine.
Thanks! Tu le-ai ascultat pe toate? Albumele de studio, adica.
BTW – Vaya Con Dios. You like? Vin in Romania.