Home > wtf > Am trăit s-o văd și pe asta

Am trăit s-o văd și pe asta

January 19th, 2013 Leave a comment Go to comments

Într-una din seri, pe când mă întorceam ca tot omul de la lucru, printre dealuri întunecate și pe alocuri pline de gropi, am ajuns la o trecere de cale ferată și, întrucât semnalul luminos era roșu intermitent, am oprit. Ding dong ding dong, becurile roșii se aprindeau cu schimbul, în ritmul în care o mâță curioasă-și mișcă ritmic coada în așteptarea prăzii. Am oprit și am așteptat. De cealaltă parte altă mașină cu faruri nerăbdătoare. Stăteam și așteptam în liniște și nimic. Știam că semnalul luminos se pornește cu minute bune înainte de apariția trenului, dar deja parcă trecuse prea mult timp.

Și atunci îl văzurăm. Ca soarele ce apare de după norii plumbuiți s-a ivit locomotiva de după dealul înnegurat, și cu scrâșnituri metalice se apropia încet de noi. Nu m-a suprins faptul că încetinea pentru că pe porțiunea respectivă toate trenurile de marfă ce le-am văzut au încetinit, probabil pentru că urmează o curbă sau pentru că or fi având semnale luminoase (semafoare), cine știe. Ei bine, dar trenul nostru încetinea prea tare, până a avut viteza unui melc pe LSD. Iar apoi a oprit.

Ne-a luat pe neașteptate. Mașini oprite ca să treacă trenul. Tren oprit înainte de intersecția cu drumul. Semnalele roșii se aprindeau mai iritant decât zvăcăne un abces dentar. Mă uitam nedumerit când la mașina de pe partea cealaltă, când la tren, când la becurile roșii întrebându-mă ce ar trebui făcut. Cel din cealaltă mașină era le fel de confuz, presupun, că și el stătea cuminte locului. În locomotivă cei doi mecanici s-au uitat stânga dreapta, au răsfoit ceva agendă după care au scos o hartă, probabil una de-a lor, de-a CFR-ului, cu traseele trenurilor, și se tot uitau, parcurgând un anume traseu cu degetul pe hartă.

Păreau un pic confuzi. Noi, cei din mașini, la fel. Becurile roșii și mai și. Ce a urmat a fost că cei din locomotivă ne-au făcut semne să trecem, că ei vor staționa o vreme, până se vor dumiri unde se află. Am trecut linia de cale ferată și mi-am continuat drumul, prin noapte, spre casă. Locomotiva și cele peste douăzeci de vagoane de marfă au rămas tot acolo, întrebându-se probabil “where the f*cK are we?”

După cum spuneam, am trăit s-o văd și pe asta, un tren care s-o pierdut în noapte.

Categories: wtf Tags:
  1. January 19th, 2013 at 14:46 | #1

    Vazand titlul, am crezut ca post-ul e despre mine :)))) Silly me! Aia cu melcul e buuuuna :)

  1. No trackbacks yet.