Home > personal > To text or not to text

To text or not to text

September 28th, 2012 Leave a comment Go to comments

Există numeroase forme de comunicare pe care le folosim zi de zi: conversație directă față-n față, apeluri telefonice, mailuri, scrisori, mesaje scrise, mesaje instant sau telegrame. În funcție de profilul activității pe care o desfășurăm, de relațiile dintre noi și interlocutori și în funcție de anumiți factori care ne pot limita alegerile, folosim una dintre variante. Evident că metoda prin care reușim să transmitem cel mai mult e cea face to face, însă cum timpul nu ne permite să ne vedem cu atâția oameni într-o zi încercăm să ne adaptăm vremurilor.

 

Mesajele scrise, căci despre ele vreau să vorbesc în continuare, sunt utile în multe situații. Trimiți unul sau două SMS-uri și ai rezolvat o problemă, ai planificat o ieșire sau ai pupat de noapte bună. Te forțează să fii concis și clar și ăsta e un lucru bun.

Ceea ce însă mă chinui de ceva vreme să înțeleg este situația în care doi oameni, care de altminteri nu au niciun impediment să vorbească la telefon, preferă să poarte o conversație doar prin SMS-uri, un astfel de chat fiind format din vreo 10-15 mesaje dintr-o parte și tot atâtea din cealaltă. Nu că-s eu puturos, dar recunosc că decât să îmi pierd vremea scriind două-trei mesaje prefer să sun, și cam pe principiul ăsta merg, dacă mesajul care trebuie transmis este prea mare pentru a putea fi îngrămădit în două SMS-uri atunci trebuie găsită altă metodă de a fi transmis.

Și mă întreb atunci de ce unii preferă chatul. Să fie oare pentru că au mai mult curaj să spună unele lucruri în scris decât prin viu grai? Asta înseamnă că de fapt nu tot din ce scriu chiar are acoperire înlăuntrul lor și lucrul ăsta cei doi interlocutori o să îl simtă într-o discuție face to face. Dacă ai ceva de spus ar trebui să ai curajul să îl spui nu să aberezi în multe sms-uri. Și nu, mai multe sms-uri nu echivalează cu un mail (când scrii un mail nu gândești fragmentat).

Poate unii preferă chatul prin SMS-uri pe considerentul că nu sunt lucruri așa de importante încât să fie nevoie de un apel telefonic. Părerea mea e că un lucru insignifiant dar care e discutat prea mult poate totuși nu e așa de neînsemnat.

Nu neg faptul că SMS-urile au farmec, nu neg că unele incită, însă dacă sunt cu măsură. În zece mesaje farmecul e așa de diluat, ca-ntr-un pahar în care pui de un deget vin și apoi de zece degete pui apă chioară. Îi mai simți oare cumva mirosul floral sau aromele tomnatice? Da de unde!

Oare nu e mai bine să auzi vocea celuilalt decât să stai pironit într-un scaun și să tot butonezi un telefon? Nu e oare mai bine să vorbești cu celălalt, chiar dacă sunt lucruri neînsemnate, să auzi modul în care sunt rostite cuvintele, să auzi un râset, o dojană, un oftat, decât să citești mesaje plate, seci, lipsite de orice emoție și trăire? (cam așa cum le-ar citi Arnold.. asta nu înseamnă că restul articolului trebuie să îl citești cu vocea lui Arnold!!) Vocea care acompaniază un mesaj îți spune lucruri ce un sms nu poate, îți spune dacă și cât de  supărat, sictirit, ofuscat, vesel, băut, indiferent, intrigat, surprins, amuzat, îndrăzneț, pasionat, interesat, rușinat, emoționat, obosit sau curios e celălalt. Plus că altfel rezonează cuvintele înlăuntrul tău când le rostești, altfel e când conștientizezi că poate nu orice idee îți trece prin cap merită și spusă.

Zic și eu.

Poză de pe socialDesire (și un articol interesant despre încrederea în sine și sms-uri)

Categories: personal Tags:
  1. September 28th, 2012 at 16:41 | #1

    Nah, uneori ti se termina si minutele :)))

  2. October 1st, 2012 at 13:37 | #2

    Daca vorbesti in nestire!!! =))

  3. October 1st, 2012 at 17:35 | #3

    O iau ca pe un compliment :)))

  1. No trackbacks yet.