Home > thoughts, wtf > Gânduri la 1 decembrie

Gânduri la 1 decembrie

December 1st, 2011 Leave a comment Go to comments
De când eram mic știam că de 1 decembrie se merge la Alba Iulia, cu mic cu mare, pentru a asista la parada militară și pentru a vedea un popă cum Doamne miluiește. Ah, și pentru a asculta un discurs ținut de cineva din conducerea statului. Ce nu am înțeles eu nici atunci și nici acuma e de ce s-ar urca lumea în tren și ar merge să se înghesuie pe frig să vadă parada, când o poate vedea de acasă, de la căldurică. Dar mă uitam cu atenție la televizor cum defilau soldați și tancuri și mă enervam că ai mei erau mai interesați de trebăluit prin casă decât de măreția zilei.

Anii au trecut și încetul cu încetul am început să fiu ca ei, să mă bucur de ziua liberă pentru a dormi mai mult, pentru a lenevi sau  pentru a îmi dedica timpul unor activități ce le-am tot amânat din cauza lipsei de timp, deși parcă sunt mai priceput la primele două. Cu toate astea mă întreb ce s-a întâmplat cu dragostea de țară, cum e cu țara mea de glorii, țara mea de dor? E destul de trist când vezi cum după un an de-mproșcat cu noroi, dintr-o dată toată lumea parcă a băut din sticla cu patriotism și îs mândri că-s români. După ce zi de zi îi auzi cum spun că trăim într-o țară de rahat, cum nimic nu merge bine aici, cât de dezgustați sunt de oamenii din țara asta, cât de aiurea e totul aici și multe alte exprimări de genul, azi dintr-o dată totul e vopsit doar în roșu galbăn și albastru, inima le bate în ritmul tobelor și ei urăsc urează României numai bine. Mi se pare foarte aiurea patriotismul ăsta de weekend. Dacă se tot plâng că la noi e totul aiurea, de ce oamenii ăștia nu fac ceea ce ei le recomandă ungurilor care vor tot mai multe drepturi? Sau de ce nu încearcă ei să schimbe în bine lucrurile? Pentru că e mai ușor doar să abuzezi de dreptul la liberă exprimare, adică să dai toată ziua din gură… ca o nevastă plictisită. Nu?

Ca o completare la paragraful de deasupra vă recomand articolul scris de Corina.

Totuși, e normal să fii supărat pe anumite lucruri, e normal să ai momente în care să te enervezi pe țara în care ești, nu spune nimeni că trebuie să te trezești zilnic cântând imnul, însă trebuie ca lucrurile să fie într-un echilibru, nu? Așa ar fi normal, ca în orice relație. Ne iubim, ne certăm, ne împăcăm, dar nu ne înjurăm un an de zile și apoi pentru o zi ne iubim ca-n povești, nu? Ce relație mai e și aia?

Ce mi-ar plăcea mie, ca să închei, ar fi ca toți cei care își arată azi dragostea față de România să și-o arate mai des. Să învețe mai multe despre țară și să fie mai des mândri că-n ale lor mâini mai curge un sânge de roman. Să facă cinste limbii române scriind corect și nu ca niște copii retardați. Să pună virgule unde trebuie și să nu le pună unde nu trebuie, iar pentru început ar fi recomandat să scrie “La mulți ani, România!” și nu “La mulți ani România!”. Să folosească diacritice în scris, pentru că una e să citești “Ce-i cu fata asta? Tu cat platesti de obicei?” și altfel e  “Ce-i cu fața asta? Tu cât plătești de obicei?” (nu e cel mai bun exemplu, dar unul mai clar nu mi-o venit pe moment).

Așa că oriunde ați fi eu sper că v-ați petrecut ziua cât mai frumos și sper ca nu doar azi să fiți mândri că sunteți români. Iar României îi doresc ce îi dorea și poetul, adică “Fiii tăi trăiască numai în frăție, Ca a nopții stele, ca a zilei zori.”
Categories: thoughts, wtf Tags:
  1. Anonymous
    December 1st, 2011 at 16:10 | #1

    Foarte frumos !!!
    La mulți ani, România !!!

  2. December 1st, 2011 at 16:18 | #2

    Vaaai, ce post! 🙂 Bine, sa traim noi!

  3. December 1st, 2011 at 16:36 | #3

    La multi ani! Si la anul sa ne fie mai intiparit in suflet decat acum ziua Romaniei si faptul ca suntem romani.

  4. December 2nd, 2011 at 12:20 | #4

    La mulți ani, dragii mei! 🙂

  1. No trackbacks yet.