Home > concurs, personal, places > Gânduri despre Alba Iulia

Gânduri despre Alba Iulia

September 8th, 2011 Leave a comment Go to comments

Unii poate nu au înțeles de ce am scris mai deunăzi așa de frumos despre Alba Iulia și asta pentru că pentru mulți Alba Iulia e doar un cerculeț mai mare pe harta județului Alba, o reședință de județ și nimic mai mult. Așa am crezut și eu multă vreme și mă bucur să vă spun că m-am înșelat… amarnic.

Acum vreo patru ani scăpam de griul Clujului și porneam spre un oraș despre care nu știam prea multe. Știam doar că ar fi acolo o cetate, o catedrală și o gară. Și Andrei. Evident că cetatea mi-o imaginam a fi tare în ruine, ceva ziduri și un turnuleț mâncat de molii. Pe măsură ce băteam însă orașul, pas cu pas, eram tot mai încântat de frumusețea sa, serios. Am pornit de sus, de la fântâna arteziană ce și acuma, după atâția ani și după destule orașe văzute, mi se pare foarte faină, după care am coborât încetuc, trecând pe la Poarta IV, pe la cele două muzee, pe traseul celor trei fortificații și pe sub schelele de la Poarta III către celelalte două porți. Doar o după-masă am șezut în oraș, prea puțin timp pentru a vedea și a cunoaște cum se cuvine povestea cetății. Acum un an am ajuns din nou prin Alba Iulia dar de data asta am stat și mai puțin, doar câteva ceasuri. Am reușit a prinde schimbul gărzilor, dar cum nu era sâmbătă nu am prins și salvele de tun, și apoi, precum trece iepurele prin urzici, am făcut poze în cât mai multe locuri posibile și înapoi la gară, căci destinația ne era alta. De fiecare dată însă am fost cu cineva drag și am avut deasupra un soare mai mândru ca un ficior.

Îmi aduc aminte și acuma pe unde ne-or purtat pașii când am fost pe acolo, cât de mulți trandafiri erau înfloriți în parcul din jurul fântânii arteziene, tropotul cailor pe drumul dintre cele două porți ale cetății și chiar și banca pe care am șezut să ne mai tragem sufletul și să băgăm la-ntuneric lucruri din ghiozdane. 

Fiecare oraș pe care îl vezi, fiecare loc în care ajungi îți rămâne în minte prin ceva, fie printr-un obiectiv turistic important fie printr-un moment mai aparte. Drept urmare când spui Brașov imediat te gândești la Biserica Neagră sau la Tâmpa, dar la fel de bine te poți gândi la cât de bine te-o uns pe dinlontru o bere rece băută seara la o terasă din Piața Sfatului după o zi de umblat prin urbe prin soare. Cum e atunci cu Alba Iulia? 

Nu știu voi cum sunteți, dar eu când mă gândesc la Alba Iulia văd cetatea Alba Carolina învăluită în lumină (nu-i de mirare că mă gândeam săptămâna trecută la un eventual Festival al Luminilor). Cetatea este pentru mine partea cea mai importantă din oraș, o parte vie în jurul căreia s-au dezvoltat cartierele și care unește căile și viețile tuturor celor din oraș. Vorbim de o cetate ce a reușit în ultimii ani să iasă din pământul, lianele și mărăcinii ce o devorau treptat și să fie la fel de falnică precum în zilele-i de demult. Nu pot uita cât de impunătoare e Poarta a III-a a cetății și cât de orbitoare e deasupra-i statuia lui Carol al VI-lea în razele soarelui. Vorba ceea, dacă pe vremuri cetățile erau cucerite, astăzi cetățile cuceresc 😉

Cetatea Alba Carolina, a cărei construcție a început prin 1714 din ordinul lui Carol al VI-lea de Habsburg, știe lucruri mult mai vechi, spuse de copaci în șoaptă, știe de daci și de legiunile romane, de Ștefan al Ungariei ce a dorit-o peste măsură, de vandalii mongoli și de tătari și de planurile mărețe ale lui Mihai Viteazul. Însă cel mai bine știe să îți povestească ce a trăit, căci, făurită sub ochii atenți ai unui prinț austriac, i-a văzut pe Horea și Cloșca pierind striviți cu roata, a fost părtașă la Marea Unire din 1918 și la încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria din 1922. Alba Iulia ocupă un loc important în istoria noastră și ar cam fi vremea să realizăm că Unirea din 1918 e doar unul din multele evenimente ce se-ntâmplară în oraș.

Despre Alba Iulia nu pot vorbi decât de bine. E un exemplu cu care merită dat peste bot celor pe care îi auziți că în România nu se face nimic, că nu ne promovăm obiectivele turistice și că lăsăm totul în paragină, celor care spun că în țara asta nu se merită să stai. Da, avem multe obiective turistice lăsate la mila fenomenelor naturale, însă cetatea din Alba Iulia, alături de Bran, Râșnov, castelul Corvinilor, cetatea Neamț și încă vro câteva locații din țară ce pe moment nu îmi vin în minte, sunt printre acelea în care se lucrează neîncetat. Față de acum patru ani când era mai mult moloz și schele, acum cetatea a întinerit enorm (că ai putea să o asemui cu Fawkes), “pomnește” de viață, că nu îți vine să crezi că ești în România. E o dovadă vie a faptului că dacă vrei cu adevărat se poate, și merită să te mândrești cu așa oraș.
Am așternut astfel de vorbe pentru că așa de mult mi-a plăcut ce am văzut și ce am trăit în Alba Iulia, iar Liviu vroia să știe ce înseamnă pentru mine urbea sa. Vă spun, pe cât de fugace am reușit să o văd pe atât mă atrage tot mai mult. Cetatea are multe povești și multe secrete de descoperit și ar fi păcat să nu încercăm să le aflăm. Mi-ar plăcea să ajung la Alba Iulia și să aflu mai multe despre istoria noastră, despre “cealaltă capitală”, să mă plimb prin cetate cu oameni faini. Mi-ar plăcea să ajung la Alba Iulia pe trei zile, așa cum zice Liviu, ar fi un mini concediu pe care îl aștept de când a-nceput 2011.

PS: Poze de pe Fugind Din Cluj În Ardeal.

Categories: concurs, personal, places Tags:
  1. September 8th, 2011 at 14:13 | #1

    Multumesc pentru sustinere si participare. Foarte frumos ai scris despre Alba Iulia.
    PS: Iarta-mi raspuns putin cam intarziat.

  2. September 9th, 2011 at 18:41 | #2

    Stii cum e, Liviu, orice experienta e o suma de mai multi factori (locatie, vreme, anturaj, dispozitie..). Iar eu in Alba Iulia avui pana acuma doua experiente scurte si faine 🙂

  3. September 10th, 2011 at 10:19 | #3

    Mihai, partea cu scurte nu te ajuta deloc :))))))
    Anyway, ti-am mai zis ca scrii mult prea artsy and fine si nu e pt. toata lumea…

  4. September 10th, 2011 at 10:22 | #4

    Ally, mi-e frica sa te intreb la ce te gandesti :))))

    Cat despre a doua parte, stii prea bine ca nu pot scrie ca altii, fara sa gandesc, ca si cand as avea o diaree verbala dupa cateva sticle de vin 😉

  5. Anonymous
    September 10th, 2011 at 14:36 | #5

    Fain!

  1. No trackbacks yet.