Home > concurs, util > Cu gulerul alb…

Cu gulerul alb…

November 8th, 2009 Leave a comment Go to comments

Ora cinci deja, iar Marius nu a ajuns acasă. Se gândea la Mariana lui, că sigur și-a făcut gânduri negre când a văzut că logodnicul nu îi răspunde la telefon. Ea ajunsese pe la patru jumătate acasă, mai repede decît de obicei, iar el încă nu era acasă.

Trase pantalonii pe el, se chinuise un pic să încheie și cureaua. În spatele lui o blondă întindea un picior gol de sub cearșafuri și, cu o privire mieroasă ce îl implora să stea, îl plimbă pe spatele lui ușor umed. Cum putea să zică NU unei asemenea priveliști e greu de conceput, însă după ce recuperase cămașa de pe podea, de sub lenjeria ei dantelată rămase gânditor. Un zâmbet apăru pe fața femeii goale, ”deci mai stă”, însă el rămase fix din cauza cămășii care avea urme de ruj pe guler!!! Nu putea să meargă așa acasă la Mariana lui, nu putea nici să meargă cu altă cămașă pe el. Se întoarse spre cea cu care și-a petrecut după-masa, cu gândul că ea l-ar putea salva, însă ea, deja în picioare, lăsă cearșaful să cadă de pe ea spunând ”Dragule, uită-te la mine! Crezi că eu stau să frec haine?”.
Dezamăgită de așteptările lui, și cu un capot tras în grabă pe umeri, l-a lăsat pe Marius în dormitor și a plecat liniștită în bucătărie să pună de o cafea până băiețandrul avea să redevină bărbatul de 28 de ani și să ia o decizie.
Unul pe față, două pe dos, încă unul pe față…. Oare cine să sune la ora asta?
– Aaaa-looo?
– Alo, mătușă Sonia, ce bine îmi pare că te găsesc acasă!
– Marius, dragule, vai ce bine îmi pare să îți aud glasul! Cum sunteți, ce face Mariana? V-a plăcut dulceața de frăguțe ce v-am trimis-o? I-am pus pe Adi și pe Adelina să le culeagă. De ai ști cât au crescut pruncii ăștia.
– Suntem bine, suntem bine, vroiam să te întreb niște lucruri despre haine, mătușă Sonia. Vezi tu, vrem să mergem la teatru și cămașa mea bună e pătată la guler și nu știu cum să scot pata.
– Vai Doamne, dar cum să te apuci tu să scoți pete din haine? Unde ai mai pomenit așa ceva? Dă-mi-o pe Mariana la telefon! Își lasă ea bărbatul să îi facă treaba!! Unde e? Dă-mi..
– Nu, mătușă, e doar vina mea. Când ne-am întors de la nunta lui Paul nu am ascultat-o când a zis să ieșim din hainele bune înainte să….. și nu aș vrea să știe și să mă certe.
– Am înțeles, vrei să mai duci moșul la babă și deseară.
– (Argh)
– Ruj spui, ruj pe guler. Ai niște alcool, mă gândesc.
– Da, am, am.
– Pune alcool pe un pic de vată și tamponează bine pata, dar ai grijă să nu faci pata și mai mare. Ai înțeles? Așa, așa, de câteva ori, nu te zgârci. Și apoi… stai să mă gândesc…. Și apoi speli normal.
– Cum să spăl, mătușo, mie îmi trebuie acuma cămașa!!!!
– Aoleu, aoleu. Stai așa, nu te panica, te rezolvă mătușa…. Du-te la chiuvetă și spală de mână, cu un pic de săpun, doar gulerul, asta poți face și tu, și apoi îl calci cu fieru și se usucă repede. Hai până nu te prinde Mariana.
– Mulțumesc, mătușă Sonia, mulțumesc!
– Oricând, Marius! Să mă anunțați când veniți, să vă fac prăjitură cu miere și nucă, cum vă place vouă. Spune-i și Marianei că o pup!
Cu telefonul pus deja în furcă mătușa Sonia reîncepu cu ochiurile pe față și cu cele pe dos, gândindu-se cum în era asta modernă, cu inter-net și cu ueb, ea e mai modernă decât nepotul ei. Să nu își aducă aminte nepotul că ea, mătușa Sonia, le trimisese celor de la Quelle, cei cu siteul cu haine, o scrisoare electronică în care le scria cum se scot diverse pete de pe haine și cum, după o lună, Marius îi arătase pe acel sait că apăruse structurat tot ce scrisese ea. Și Mariana, cum își lasă bărbatul să își curețe hainele. Vai vai. Dar nu avea de gând să spună nimic, nu vroia să provoace certuri, ea aștepta un nepoțel pe care să îl țină strâns în brațe și căruia să îi facă budinci și prăjituri.
Nici nu apucase bine să pună cafeaua în cești că Marius strigase de pe coridor că era grăbit și că urma să plece. Nu putea să îl lase să plece la logodnica lui fără a îi reaminti de orele dinainte, așa că domnul imbrăcat la costum, cu o cămașă cu un guler al naibii de alb, își sărută prelung amanta ce își strivea pieptul de al lui, și apoi plecase spre casă, gândindu-se cum să justifice întârzierea lui….
Articol scris pentru concursul PcNews.
Categories: concurs, util Tags:
  1. Lexa Verzes
    November 8th, 2009 at 19:35 | #1

    Ouch! Cruel! Mama, ce imaginatie… Deci te poti apuca sa scrii scenarii de telenovele.

  2. Mike
    November 8th, 2009 at 19:57 | #2

    Loool, dar sa stii ca eu alta povesteam avut in minte ieri toata ziua, muuuult mai cuminte, insa cand am ajuns in fata tastelor nu stiu ce imi veni cu Marius si nah, se duse povestea 😛

  3. FELICIA
    November 16th, 2009 at 19:36 | #3

    Ei, s-a chinuit cam mult cu gulerul….mai bine-si cumpara o camasa noua de la Quelle.

  4. Mike
    November 16th, 2009 at 20:31 | #4

    Vai, Felicia, dar nu ai fost atenta! Baietul trebuia sa ajunga repede acasa…. fara ca a lui logodnica sa intre la banuieli, deci clar ca nu putea ajunge cu o camsa noua 😀 (plus ca livratul ar fi durat cateva zile, iar al avea la dispozitiee maxim o ora ). Tsk tsk tsk 😛

  5. Mike – Ajun de Mos
    December 5th, 2009 at 19:11 | #5

    [..] în care el, logodnicul Marianei, se iubea cu foc cu o blondă pieptoasă, îl aștepta pe patul în care avea să [..]

  1. No trackbacks yet.